¹V-am spus aceste lucruri ca să nu fie pentru voi un prilej de poticnire. ² Vă vor da afară din sinagogi; mai mult, vine vremea când oricine vă va omorî va crede că-I aduce închinare^[a] lui Dumnezeu! ³ Vor face aceste lucruri pentru că nu L-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine. ⁴ V-am spus însă aceste lucruri pentru ca atunci când va veni timpul lor să vă amintiţi că Eu vi le-am spus. Nu v-am spus aceste lucruri de la început, pentru că eram cu voi.

Lucrarea Duhului Sfânt

⁵ Dar acum Mă duc la Cel Ce M-a trimis şi nici unul dintre voi nu Mă întreabă: „Unde Te duci?“ ⁶ Însă pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima. ⁷ Totuşi vă spun adevărul: vă este de folos să plec, pentru că dacă nu plec, Apărătorul^[b] nu va veni la voi, dar dacă Mă duc, Îl voi trimite la voi. ⁸ Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată cu privire la păcat, la dreptate şi la judecată. ⁹ Cu privire la păcat: pentru că ei nu cred în Mine; ¹⁰ cu privire la dreptate: pentru că Eu Mă duc la Tatăl şi nu Mă mai vedeţi; ¹¹ cu privire la judecată: pentru că domnitorul lumii acesteia a fost judecat.

¹² Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. ¹³ Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină. ¹⁴ El Mă va proslăvi pe Mine, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va face cunoscut. ¹⁵ Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am spus că va lua din ce este al Meu şi vă va face cunoscut.

¹⁶ Încă puţin şi nu Mă veţi mai vedea; apoi iarăşi, încă puţin şi Mă veţi vedea, (pentru că Mă duc la Tatăl)^[c].

Întristarea ucenicilor se va preface în bucurie

¹⁷ Unii dintre ucenicii Lui şi-au zis unul altuia: „Ce vrea să ne spună prin: «Încă puţin şi nu Mă veţi mai vedea; apoi iarăşi, încă puţin şi Mă veţi vedea.»? Şi prin: «Pentru că Mă duc la Tatăl.»?“ ¹⁸ Ei au zis: „Ce vrea să spună prin: «Încă puţin»? Nu ştim despre ce vorbeşte!“

¹⁹ Isus a înţeles că voiau să-L întrebe şi le-a zis:

–Vă întrebaţi unii pe alţii ce am vrut să spun prin: „Încă puţin şi nu Mă veţi mai vedea; apoi iarăşi, încă puţin şi Mă veţi vedea.“? ²⁰ Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi jeli, dar lumea se va bucura. Voi veţi fi întristaţi, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. ²¹ Femeia, când naşte, se întristează, pentru că i-a venit timpul, dar după ce s-a născut copilul, nu-şi mai aduce aminte de necaz, din cauza bucuriei că s-a născut un om pe lume. ²² Şi voi sunteţi trişti acum, dar vă voi vedea din nou şi inima voastră se va bucura;^[d] şi nimeni nu vă va lua bucuria! ²³ În ziua aceea nu Mă veţi ruga nimic. Adevărat, adevărat vă spun că orice-I veţi cere Tatălui în Numele Meu vă va da. ²⁴ Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu; cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.

²⁵ V-am spus aceste lucruri în chip figurat^[e]. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în chip figurat, ci vă voi vorbi deschis despre Tatăl. ²⁶ În ziua aceea veţi cere în Numele Meu şi nu vă spun că Eu Îl voi ruga pe Tatăl pentru voi, ²⁷ căci Tatăl Însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit şi aţi crezut că Eu am ieşit de la Dumnezeu^[f]. ²⁸ Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; acum las lumea şi Mă duc la Tatăl.

²⁹ Ucenicii Lui I-au zis:

– Iată că acum vorbeşti deschis şi nu mai spui nici o pildă! ³⁰ Acum cunoaştem că Tu ştii toate lucrurile şi că n-ai nevoie să Te întrebe nimeni! De aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu!

³¹ Isus le-a răspuns:

– Acum credeţi? ³² Iată că vine ceasul, şi a şi venit, să fiţi risipiţi fiecare la ale lui, iar pe Mine să Mă lăsaţi singur. Şi totuşi nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine. ³³ V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar curaj, Eu am învins lumea!