Apa preschimbată în vin
1A treia zi a fost o nuntă în Cana Galileii. Mama lui Isus era acolo. 2 La nuntă au fost invitaţi şi Isus cu ucenicii Săi. 3 Când s-a terminat vinul, mama lui Isus I-a zis:
– Nu mai au vin!
4 Isus i-a răspuns:
– Femeie[a], ce am Eu de-a face cu tine?[b] Nu mi-a sosit încă ceasul!
5 Mama Lui le-a zis slujitorilor: „Faceţi orice vă va spune!“ 6 Erau acolo şase vase de piatră, puse după obiceiul de curăţire al iudeilor, în fiecare încăpând două sau trei măsuri[c]. 7 Isus le-a zis: „Umpleţi vasele cu apă!“ Şi ei le-au umplut până sus. 8 El le-a mai zis: „Acum scoateţi din ele şi duceţi-i mai-marelui ospăţului!“ Şi ei i-au dus. 9 Mai-marele ospăţului a gustat apa care fusese făcută vin – el nu ştia de unde este, însă slujitorii care scoseseră apa ştiau – l-a chemat pe mire şi i-a zis: 10 „Orice om pune la masă mai întâi vinul cel bun, iar după ce oaspeţii au băut mult, îl pune pe cel mai puţin bun. Tu însă ai ţinut vinul cel bun până acum!“
11 Isus a făcut acest început al semnelor[d] Lui în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava, iar ucenicii Lui au crezut în El.
Isus curăţă Templul
12 După aceea S-a coborât la Capernaum împreună cu mama, fraţii şi ucenicii Lui, şi acolo n-au rămas decât câteva zile.
13 Paştele iudeilor era aproape şi Isus S-a suit la Ierusalim. 14 I-a găsit în Templu[e] pe cei care vindeau boi, oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani[f] stând la mesele lor. 15 A făcut un bici din frânghii şi i-a scos pe toţi afară din Templu, împreună cu oile şi boii lor. A împrăştiat monedele schimbătorilor de bani şi le-a răsturnat mesele, 16 iar celor ce vindeau porumbei le-a zis: „Ridicaţi acestea de aici! Nu faceţi din Casa Tatălui Meu o casă de negoţ!“ 17 Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru Casa Ta Mă mistuie!“[g] 18 Atunci iudeii I-au zis:
– Prin ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci acestea?
19 Isus le-a răspuns:
– Dărâmaţi acest Templu, şi în trei zile îl voi ridica!
20 Iudeii I-au zis:
– Au trebuit patruzeci şi şase de ani ca să fie construit Templul[h] acesta, şi Tu-l vei ridica în trei zile?!
21 El însă vorbea despre Templul trupului Său. 22 Atunci când El a fost înviat dintre cei morţi, ucenicii Lui şi-au amintit că spusese aceste vorbe şi au crezut Scripturile şi cuvântul pe care-l spusese Isus.
23 Pe când Isus era în Ierusalim, în timpul Sărbătorii Paştelui, mulţi au crezut în Numele Lui, văzând semnele pe care le făcea. 24 Dar Isus nu se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi 25 şi nu avea nevoie ca cineva să facă mărturisiri despre vreun om, fiindcă El Însuşi ştia ce era în om.
Footnotes
- Ioan 2:4 O adresare neobişnuită din partea unui fiu către mama sa în vremea aceea; însă din context reiese faptul că, începându-Şi lucrarea, raportul dintre Isus şi mama Sa se schimbă; El nu mai este doar fiul Mariei, ci este Fiul lui Dumnezeu (vezi şi alternativa de traducere la nota următoare), care are de îndeplinit o misiune încredinţată de Tatăl Său; vezi şi 19:26
- Ioan 2:4 Ebraism întâlnit frecvent şi în VT, aici având sensul de: Femeie, de ce-mi spui Mie? (sau: De ce Mă implici?); sau cu sensul de: Ce autoritate ai asupra Mea?, în ideea că Isus nu acţionează în ascultare de părinţii Săi pământeşti, ci în cf. cu planul Tatălui Său (vezi nota precedentă)
- Ioan 2:6 O măsură (gr.: metretes) avea între 38-40 l; 2-3 măsuri aveau 75-115 l
- Ioan 2:11 Evanghelistul Ioan numeşte minunile lui Isus semne, un termen ce subliniază semnificaţia acelor acţiuni; peste tot în carte
- Ioan 2:14 Este vorba despre Curtea Neamurilor, singurul loc în care neevreii puteau să se închine lui Dumnezeu (vezi Mc. 11:17)
- Ioan 2:14 În regiune, în timpurile NT, circulau trei tipuri de monede: cele imperiale (după standard roman), cele provinciale (după standard grecesc) şi cele locale (şechelul); taxa anuală de 0,5 şecheli (echivalentul a 2 denari sau 2 drahme), cerută fiecărui bărbat de peste 20 ani (vezi Ex. 30:13; 2 Cron. 24:9; Neem. 10:32) era acceptată doar în şecheli, probabil din pricina chipurilor de pe monedele romane şi greceşti
- Ioan 2:17 Vezi Ps. 69:9
- Ioan 2:20 Cf. surselor istorice, reconstrucţia Templului a fost finalizată în anul 64 d.Cr.; sensul aici este acela că „Templul se construieşte de patruzeci şi şase de ani“; construirea Templului a fost începută undeva în anul 20-19 î.Cr., prin urmare evenimentul relatat aici are loc undeva în anul 26-27 d.Cr.