Isus vindecă un infirm la bazinul Betesda

¹După aceea, a avut loc o sărbătoare a iudeilor^[a] şi Isus S-a dus la Ierusalim. ² În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este un bazin numit în evreieşte^[b] „Betesda“^[c], care are cinci porticuri. ³ În acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, ologi şi paralizaţi, (care aşteptau mişcarea apei. ⁴ Căci un înger al Domnului cobora din când în când în bazin şi tulbura apa. Şi primul care păşea în el, după tulburarea apei, era făcut sănătos, orice boală ar fi avut.)^{[d] 5} Se afla acolo un om care era infirm de treizeci şi opt de ani. ⁶ Isus l-a văzut zăcând şi, ştiind că este infirm de multă vreme, l-a întrebat:

– Vrei să te faci bine?

⁷ Bolnavul I-a răspuns:

– Domnule, nu am pe nimeni care să mă arunce în bazin atunci când este tulburată apa şi, până mă duc eu, coboară altul înaintea mea!

⁸ Isus i-a zis:

– Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!

⁹ Dintr-odată omul s-a făcut bine, şi-a luat targa şi a început să umble.

Ziua aceea era o zi de Sabat. ¹⁰ Prin urmare, iudeii îi ziceau celui ce fusese vindecat:

– Este zi de Sabat! Nu ţi se dă voie să-ţi iei targa!

¹¹ Însă el le-a răspuns:

– Cel Ce m-a făcut bine mi-a zis: „Ia-ţi targa şi umblă!“

¹² Ei l-au întrebat:

– Cine este Omul Care ţi-a zis: „Ia-ţi targa şi umblă!“?

¹³ Dar cel vindecat nu ştia cine este, pentru că Isus dispăruse din mulţimea care era în locul acela. ¹⁴ După aceea, Isus l-a găsit în Templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut bine! Să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva şi mai rău!“ ¹⁵ Omul a plecat şi le-a spus iudeilor^[e] că Isus este Cel Care l-a făcut bine.

Lucrarea Fiului

¹⁶ De aceea iudeii Îl persecutau pe Isus, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua de Sabat. ¹⁷ Însă Isus le-a zis: „Tatăl Meu lucrează până acum, iar Eu, de asemenea, lucrez!“ ¹⁸ Tocmai de aceea iudeii căutau şi mai mult să-L omoare, fiindcă nu numai că dezlega Sabatul, ci şi vorbea despre Dumnezeu ca despre Tatăl Său, făcându-Se astfel egal cu Dumnezeu.^[f]

¹⁹ Prin urmare, Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine, ci doar ceea ce-L vede pe Tatăl făcând. Ceea ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai. ²⁰ Căci Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face El; şi Îi va arăta lucrări mai mari decât acestea, pentru ca voi să vă minunaţi. ²¹ Într-adevăr, aşa cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă oricui doreşte El! ²² Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului, ²³ pentru ca toţi să-L onoreze pe Fiul aşa cum Îl onorează pe Tatăl. Cel ce nu-L onorează pe Fiul nu-L onorează nici pe Tatăl, Care L-a trimis.

²⁴ Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă Cuvântul Meu şi crede în Cel Ce M-a trimis are viaţă veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă. ²⁵ Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce ascultă vor trăi. ²⁶ Căci aşa cum Tatăl are viaţa în Sine Însuşi, tot aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine Însuşi ²⁷ şi I-a dat autoritate să facă judecată, pentru că este Fiul Omului. ²⁸ Nu vă miraţi de acest lucru, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui ²⁹ şi vor ieşi afară – cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei ce au înfăptuit răul vor învia pentru judecată.

³⁰ Eu nu pot face nimic de la Mine; Eu judec după cum aud, şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M-a trimis.

Mărturia despre Fiul

³¹ Dacă Eu depun mărturie despre Mine Însumi, atunci mărturia Mea nu este adevărată. ³² Este un Altul Care depune mărturie despre Mine şi ştiu că mărturia pe care o depune El despre Mine este adevărată. ³³ Voi aţi trimis la Ioan, şi el a depus mărturie pentru adevăr. ³⁴ Nu că Eu aş avea nevoie de mărturia unui om, ci spun aceasta pentru ca voi să fiţi mântuiţi. ³⁵ El era lampa aprinsă şi strălucitoare şi voi aţi vrut să vă veseliţi pentru un ceas la lumina lui. ³⁶ Eu însă am o mărturie mai mare decât cea a lui Ioan. Căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le împlinesc, tocmai lucrările acestea, pe care Eu le fac, depun mărturie despre Mine că Tatăl M-a trimis. ³⁷ Şi Tatăl, Care M-a trimis, a depus El Însuşi mărturie despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată glasul şi nici nu I-aţi văzut înfăţişarea, ³⁸ iar Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe Care L-a trimis El. ³⁹ Voi cercetaţi Scripturile deoarece credeţi că în ele aveţi viaţă veşnică, dar tocmai^[g] acestea sunt cele care depun mărturie despre Mine! ⁴⁰ Şi totuşi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţă!

⁴¹ Eu nu caut^[h] slavă de la oameni, ⁴² dar vă ştiu: nu aveţi în voi dragoste de Dumnezeu^[i]. ⁴³ Eu am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi; dacă însă vine altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi. ⁴⁴ Cum puteţi crede voi, care căutaţi^[j] slavă unii de la alţii şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu?! ⁴⁵ Să nu credeţi că Eu vă voi acuza înaintea Tatălui! Acuzatorul vostru este Moise, cel în care v-aţi pus nădejdea. ⁴⁶ Căci dacă l-aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine. ⁴⁷ Dar dacă nu credeţi scrierile lui, cum veţi crede cuvintele Mele?!“