Ioan 6

Isus hrăneşte peste cinci mii de oameni

¹După aceea, Isus a plecat pe celălalt mal al Mării Galileii, adică Marea Tiberiadei^[a]. ²O mare mulţime de oameni Îl urma, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. ³Isus S-a suit pe munte şi S-a aşezat acolo cu ucenicii Lui. ⁴Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. ⁵Când Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că vine la El o mare mulţime, l-a întrebat pe Filip:

– De unde să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?

⁶Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, însă El ştia ce urmează să facă. ⁷Filip I-a răspuns:

– Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de denari^[b] n-ar fi de ajuns ca fiecare să primească măcar câte puţin!

⁸Unul dintre ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:

⁹– Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt acestea la atâţia?!

¹⁰Isus a zis:

– Puneţi oamenii să se aşeze!

În locul acela era multă iarbă. Aşa că bărbaţii^[c] s-au aşezat; ei erau în număr de aproape cinci mii. ¹¹Isus a luat pâinile, a adus mulţumiri şi le-a împărţit celor ce se aşezaseră. De asemenea, le-a dat şi din peşti, cât au vrut. ¹²Când s-au săturat, le-a zis ucenicilor Săi:

– Adunaţi firimiturile rămase, ca să nu se piardă nimic!

¹³Le-au adunat deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile de la cele cinci pâini de orz, firimituri pe care le lăsaseră cei ce mâncaseră.

¹⁴Când au văzut oamenii acest semn pe care l-a făcut El, au zis: „Într-adevăr, Acesta este Profetul^[d] Care urma să vină în lume!“ ¹⁵Atunci Isus, ştiind că au de gând să vină să-L ia cu forţa ca să-L facă rege, S-a retras din nou la munte, doar El singur.

Isus umblă pe apă

¹⁶Când s-a lăsat seara, ucenicii Lui au coborât la mare, ¹⁷s-au urcat într-o barcă şi s-au dus înspre partea cealaltă a mării, la Capernaum. Se făcuse deja întuneric şi Isus încă nu venise la ei, ¹⁸iar marea devenea agitată, pentru că sufla un vânt puternic. ¹⁹După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii^[e], L-au văzut pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de barcă şi li s-a făcut frică. ²⁰El însă le-a zis: „Eu sunt! Nu vă temeţi!“ ²¹Atunci ei au fost gata să-L ia în barcă. Şi barca a ajuns imediat la ţărmul spre care se îndreptau.

Isus, Pâinea vieţii

²²În ziua următoare, mulţimea care stătuse pe celălalt mal al mării a văzut că acolo nu era decât o singură barcă şi că Isus nu Se suise în barcă cu ucenicii Săi, ci că ucenicii plecaseră singuri. ²³De asemenea, şi alte bărci din Tiberiada sosiseră aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce Domnul adusese mulţumiri. ²⁴Când mulţimea a văzut că nici Isus, nici ucenicii Lui nu sunt acolo, s-au urcat ei înşişi în bărci şi s-au dus la Capernaum, în căutarea lui Isus.

²⁵Când L-au găsit, de cealaltă parte a mării, I-au zis:

– Rabbi^[f], când ai venit aici?

²⁶Isus le-a răspuns:

– Adevărat, adevărat vă spun că voi Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat! ²⁷Lucraţi nu pentru mâncarea care se strică, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul Omului! Căci pe El Şi-a pus Dumnezeu Tatăl pecetea!

²⁸Atunci ei L-au întrebat:

– Ce să facem ca să înfăptuim lucrările lui Dumnezeu?

²⁹Isus le-a răspuns:

– Lucrarea lui Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe Care L-a trimis El!

³⁰Prin urmare, ei L-au întrebat:

– Şi ce semn faci Tu, ca să vedem şi să credem în Tine? Ce lucrare faci Tu? ³¹Strămoşii noştri au mâncat mană în pustie, aşa cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer.“^[g]

³²Atunci Isus le-a zis:

– Adevărat, adevărat vă spun că nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer! ³³Căci pâinea lui Dumnezeu este Cel Care coboară din cer şi dă lumii viaţă.

³⁴Ei I-au zis:

– Domnule, dă-ne întotdeauna această pâine!

³⁵Isus le-a răspuns:

– Eu sunt pâinea vieţii. Cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată! ³⁶Dar v-am spus că M-aţi văzut, şi tot nu credeţi! ³⁷Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine, iar pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni niciodată afară. ³⁸Căci am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M-a trimis. ³⁹Şi voia Celui Ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l învii în ziua de pe urmă. ⁴⁰Căci voia Tatălui Meu este ca oricine Îl vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică, iar Eu Îl voi învia în ziua de pe urmă.

⁴¹Atunci iudeii au început să murmure cu privire la El, pentru că spusese: „Eu sunt pâinea care a coborât din cer.“ ⁴²Ei ziceau: „Nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai Cărui tată şi mamă îi cunoaştem?! Aşadar, cum de spune acum: «Am coborât din cer»?!“ ⁴³Isus le-a răspuns: „Nu murmuraţi între voi! ⁴⁴Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl Care M-a trimis. Iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă. ⁴⁵Este scris în Profeţi: «Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.»^[h] Oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl vine la Mine. ⁴⁶Nu că cineva L-a văzut pe Tatăl, în afară de Cel Care este de la Dumnezeu; El L-a văzut pe Tatăl. ⁴⁷Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede (în Mine)^[i] are viaţă veşnică. ⁴⁸Eu sunt pâinea vieţii. ⁴⁹Strămoşii voştri au mâncat mană în pustie şi totuşi au murit. ⁵⁰Pâinea care coboară din cer este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. ⁵¹Eu sunt pâinea vie care a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta va trăi în veac. Şi pâinea pe care o voi da Eu pentru viaţa lumii este trupul Meu.“

⁵²Atunci iudeii au început să se certe unii cu alţii şi să zică: „Cum poate Acesta să ne dea să mâncăm trupul Lui?!“ ⁵³Dar Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele Lui, nu aveţi viaţă în voi înşivă! ⁵⁴Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă. ⁵⁵Căci trupul Meu este o adevărată hrană, iar sângele Meu este o adevărată băutură. ⁵⁶Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, iar Eu rămân în el. ⁵⁷Aşa cum Tatăl cel viu M-a trimis, iar Eu trăiesc datorită Tatălui, tot astfel şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi datorită Mie. ⁵⁸Aceasta este pâinea care a coborât din cer, nu ca aceea pe care au mâncat-o strămoşii voştri, care totuşi au murit: cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac!“ ⁵⁹Aceste lucruri le-a spus în timp ce dădea învăţătură în sinagogă^[j], în Capernaum.

Mulţi ucenici Îl părăsesc pe Isus

⁶⁰Auzind acestea, mulţi din ucenicii Lui au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot! Cine poate s-o asculte?!“ ⁶¹Dar Isus, ştiind în Sine Însuşi că ucenicii Lui murmurau cu privire la aceasta, le-a zis: „Vorbirea aceasta vă face să vă poticniţi?! ⁶²Dar dacă L-aţi vedea pe Fiul Omului înălţându-Se acolo unde era mai înainte?! ⁶³Duhul este Cel Ce dă viaţă; carnea nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh^[k] şi viaţă. ⁶⁴Dar sunt unii dintre voi care nu cred.“ Căci Isus ştia de la început cine sunt cei ce nu cred şi cine este cel ce urma să-L trădeze. ⁶⁵Apoi a zis: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine decât dacă i-a fost dat de către Tatăl.“

⁶⁶Din această cauză^[l] mulţi dintre ucenicii Lui s-au întors şi nu mai umblau cu El. ⁶⁷Atunci Isus le-a zis celor doisprezece:

– Nu vreţi să plecaţi şi voi?

⁶⁸Simon Petru I-a răspuns:

– Doamne, la cine să ne ducem?! Tu ai cuvintele vieţii veşnice, ⁶⁹iar noi am ajuns să credem şi să ştim că Tu eşti Sfântul lui Dumnezeu!

⁷⁰Isus le-a zis:

– Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Şi totuşi unul dintre voi este un diavol^[m].

⁷¹Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, pentru că acesta, deşi era unul dintre cei doisprezece, urma să-L trădeze.