Isus şi Nicodim
1Între farisei era un om pe nume Nicodim, un conducător al iudeilor. 2Acesta a venit la Isus noaptea şi I-a zis:
– Rabbi[a], ştim că eşti un învăţător Care a venit de la Dumnezeu. Căci nimeni nu poate face aceste semne pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.
3Isus i-a răspuns:
– Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă cineva nu este născut din nou[b] nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu[c]!
4Nicodim L-a întrebat:
– Cum poate fi născut un om bătrân? Poate el oare să intre a doua oară în pântecele mamei lui şi să fie născut?
5Isus i-a răspuns:
– Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă cineva nu este născut din apă şi din Duh nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! 6Ce este născut din carne este carne, iar ce este născut din Duh este duh. 7Să nu te miri că ţi-am spus: „Trebuie să fiţi născuţi din nou!“ 8Vântul[d] suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine şi unde se duce. Tot aşa se întâmplă cu oricine este născut din Duhul.
9Nicodim L-a întrebat:
– Cum se pot întâmpla aceste lucruri?
10Isus i-a răspuns:
– Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu înţelegi aceste lucruri?! 11Adevărat, adevărat îţi spun că noi vorbim ceea ce ştim şi depunem mărturie despre ceea ce am văzut, dar voi nu primiţi mărturia noastră. 12Dacă v-am vorbit despre lucrurile pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede dacă vă voi vorbi despre lucrurile cereşti?! 13Nimeni nu s-a suit în cer în afară de Cel Care a coborât din cer, adică de Fiul Omului (Care este în cer)[e] 14Şi, aşa cum Moise a înălţat şarpele în pustie,[f] tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului, 15pentru ca oricine crede în El să aibă viaţă veşnică.[g]
16Fiindcă[h] atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu[i], pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. 17Căci Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. 18Cel ce crede în El nu este judecat; însă cel ce nu crede a şi fost judecat, pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu[j] al lui Dumnezeu. 19Şi judecata este aceasta: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. 20Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se expună faptele. 21Dar cel ce lucrează potrivit cu adevărul vine la lumină, ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.
Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Isus
22După aceea, Isus şi ucenicii Lui au venit în ţinutul Iudeii. Şi stătea acolo cu ei şi boteza[k]. 23Ioan boteza şi el în Aenon, aproape de Salim, pentru că acolo erau multe ape, şi oamenii continuau să vină şi să fie botezaţi. 24Căci Ioan încă nu fusese aruncat în închisoare. 25Între unii din ucenicii lui Ioan şi un iudeu[l] s-a iscat o controversă cu privire la curăţire. 26Au venit la Ioan şi i-au zis:
– Rabbi, iată că Cel Ce era cu tine dincolo de Iordan, Cel despre Care tu ai depus mărturie, botează şi toţi se duc la El!
27Ioan a răspuns:
– Omul nu poate primi decât ceea ce i-a fost dat din cer. 28Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: „Nu sunt eu Cristosul, ci eu sunt trimis înaintea Lui.“ 29Cel ce are mireasă este mire. Însă prietenul mirelui, cel care stă şi-l aude, se bucură foarte mult de glasul mirelui. Prin urmare această bucurie a mea este deplină. 30El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez.[m]
31Cel Ce vine de sus este deasupra tuturor. Cel ce vine de pe pământ este pământesc şi vorbeşte lucruri de pe pământ[n]. Cel Ce vine din cer este deasupra tuturor. 32El depune mărturie despre ceea ce a văzut şi a auzit, dar nimeni nu primeşte mărturia Lui. 33Cel ce primeşte mărturia Lui confirmă că Dumnezeu este adevărat[o]. 34Căci Cel pe Care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu[p] nu-I dă Duhul cu măsură. 35Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui. 36Cel ce crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cel ce nu crede în Fiul[q] nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.