¹Domnul i-a zis lui Moise: „Pleacă din locul acesta împreună cu poporul pe care l-ai scos din ţara Egiptului şi îndreaptă-te spre ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicând: «Seminţei^[a] tale i-o voi da.» ² Voi trimite un Înger^[b] înaintea ta şi îi voi izgoni pe canaaniţi, pe amoriţi, pe hitiţi, pe periziţi, pe hiviţi şi pe iebusiţi. ³ Îndreaptă-te deci spre ţara aceasta în care curge lapte şi miere. Dar Eu Însumi nu voi veni împreună cu voi, ca să nu vă mistui pe drum, căci sunteţi un popor încăpăţânat.“

⁴ Când a auzit poporul aceste cuvinte aspre, a început să plângă şi nimeni nu şi-a pus podoabele pe el. ⁵ Căci Domnul îi zisese lui Moise: „Aşa să le spui israeliţilor: «Sunteţi un popor încăpăţânat; dacă pentru o clipă aş veni împreună cu voi, v-aş mistui. De aceea daţi-vă podoabele jos şi apoi mă voi hotărî ce voi face cu voi.»“ ⁶ Aşadar, israeliţii şi-au scos podoabele la muntele Horeb.

⁷ Moise luase un cort şi îl întinsese în afara taberei, la o oarecare distanţă. El l-a numit „cortul întâlnirii“^[c]. Toţi aceia care doreau să-L întrebe pe Domnul, mergeau la „cortul întâlnirii“, în afara taberei. ⁸ Când se ducea Moise la cort, tot poporul se ridica în picioare şi fiecare om stătea la intrarea cortului său şi îl urmărea cu privirea pe Moise până când acesta intra în cort. ⁹ Când Moise intra în cort, stâlpul de nor se cobora şi se oprea la intrarea cortului, iar Domnul vorbea cu Moise. ¹⁰ Când vedea stâlpul de nor stând la intrarea în cort, tot poporul se ridica şi se pleca cu faţa la pământ, fiecare la intrarea cortului său. ¹¹ Domnul obişnuia să vorbească cu Moise gură către gură, aşa cum vorbeşte un om cu prietenul său. Apoi Moise se întorcea în tabără; dar tânărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu se îndepărta de cort.

¹² Moise I-a zis Domnului:

– Tu îmi porunceşti să conduc poporul acesta, dar nu-mi spui pe cine vei trimite cu mine, deşi mi-ai zis că mă cunoşti pe nume şi că am găsit bunăvoinţă la Tine. ¹³ Dacă am găsit bunăvoinţă la Tine, descoperă-mi căile Tale ca să Te cunosc şi să continui să am parte de bunăvoinţa Ta. Gândeşte-Te că neamul acesta este poporul Tău.

¹⁴ – Prezenţa Mea te va însoţi şi îţi voi da odihnă, i-a răspuns Domnul.

¹⁵ – Dacă nu vei merge Tu Însuţi cu noi, a spus Moise, nu ne trimite de aici. ¹⁶ Cum se va şti că eu şi poporul Tău am găsit bunăvoinţă la Tine, dacă nu vei merge cu noi? În felul acesta eu şi poporul Tău vom fi deosebiţi de toate popoarele de pe faţa pământului.

¹⁷ Domnul i-a răspuns lui Moise:

– Voi face ceea ce ai cerut, căci ai parte de bunăvoinţă din partea Mea şi te cunosc pe nume.

¹⁸ – Te rog, arată-mi slava Ta, I-a zis Moise.

¹⁹ – Voi face să treacă prin faţa ta toată bunătatea Mea, i-a răspuns El, şi voi proclama înaintea ta Numele de „Domnul“. Eu mă îndur de cine vreau să mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă. ²⁰ Dar, a zis El, tu nu-Mi poţi vedea faţa, căci omul nu mai poate trăi odată ce M-a văzut. ²¹ Iată un loc lângă Mine unde să stai pe stâncă, a continuat Domnul. ²² Când va trece slava Mea, te vei aşeza într-o crăpătură a stâncii, iar Eu te voi acoperi cu mâna Mea, în timp ce voi trece. ²³ Apoi Îmi voi lua mâna şi Mă vei vedea din spate. Faţa Mea însă nu poate fi văzută.