Reînnoirea legământului
1Domnul i-a zis lui Moise: „Taie două table de piatră asemeni celor dintâi, căci Eu voi scrie pe ele cuvintele care erau pe cele dintâi, pe care tu le-ai spart. 2Fii gata dis-de-dimineaţă, suiete pe muntele Sinai şi înfăţişează-te înaintea Mea, acolo pe vârful muntelui. 3Să nu vină nimeni cu tine şi să nu fie nimeni pe tot muntele; să nu laşi turmele sau cirezile să pască pe lângă munte.“
4Moise a tăiat două table de piatră asemeni celor dintâi şi s-a urcat pe muntele Sinai dis-de-dimineaţă, aşa cum i-a poruncit Domnul, luând cele două table de piatră în mână. 5Domnul S-a coborât într-un nor, a stat cu el acolo şi a proclamat Numele de „Domnul“. 6Domnul a trecut prin faţa lui şi a strigat: „Domnul, Domnul Dumnezeu, este milostiv şi îndurător, încet la mânie şi plin de dragoste şi credincioşie. 7El Îşi păstrează îndurarea faţă de mii de generaţii, iertând nelegiuirea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu lasă nepedepsit pe cel vinovat, ci pedepseşte nelegiuirea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la a treia şi a patra generaţie[a].“
8Moise şi-a plecat repede capul la pământ şi s-a închinat. 9Apoi a zis:
– Stăpâne, dacă am găsit bunăvoinţă la Tine, Te rog să mergi Tu, Stăpâne, cu noi. Într-adevăr, poporul acesta este un popor încăpăţânat, dar iartă-ne nelegiuirea şi păcatul şi ia-ne ca moştenire.
10Dumnezeu i-a răspuns :
– Iată, Eu închei un legământ. Voi face minuni în faţa întregului tău popor, aşa cum nu au mai fost făcute în nici o ţară de pe faţa pământului; tot poporul care este în jurul tău va vedea lucrarea Domnului, căci prin tine voi face lucruri înspăimântătoare. 11Ia seama la ceea ce-ţi poruncesc azi. Voi izgoni dinaintea ta pe amoriţi, pe canaaniţi, pe hitiţi, pe periziţi, pe hiviţi şi pe iebusiţi. 12Să nu închei legământ cu locuitorii ţării unde vei merge, ca să nu fie o cursă pentru tine. 13Dimpotrivă, să le dărâmi altarele, să le zdrobeşti stâlpii sacri şi să le tai aşerele[b], 14pentru ca tu să nu te închini nici unui alt dumnezeu, căci Domnul, al Cărui Nume este Gelos, este un Dumnezeu gelos.
15Să nu închei legământ cu locuitorii ţării ca nu cumva, atunci când se vor prostitua înaintea zeilor lor[c] şi le vor aduce jertfe, să te cheme şi pe tine ca să mănânci din jertfele lor.
16Să nu iei soţii dintre fiicele lor pentru fiii tăi, ca nu cumva fiicele lor, prostituându-se înaintea zeilor lor, să-i târască şi pe fiii tăi să se prostitueze înaintea acestor zei.
17Să nu-ţi faci dumnezei turnaţi.
18Să ţii Sărbătoarea Azimelor. Şapte zile să mănânci azime, aşa cum ţi-am poruncit, la timpul hotărât, în luna Abib[d], pentru că în luna Abib ai ieşit din Egipt.
19Primul rod al fiecărui pântec este al Meu. Fiecare mascul din turmele tale, întâii născuţi ai vacilor şi ai oilor, sunt ai Mei. 20Întâiul născut al măgăriţei să-l răscumperi cu un miel[e], iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul[f]. Să răscumperi pe toţi întâii născuţi ai fiilor tăi. Nimeni să nu vină înaintea Mea cu mâinile goale.
21Să lucrezi şase zile, iar în a şaptea zi să te odihneşti; chiar şi în perioada aratului şi a secerişului să te odihneşti.
22Să ţii Sărbătoarea Săptămânilor[g], a primelor roade din secerişul grâului, precum şi Sărbătoarea Culesului[h] la sfârşitul anului. 23De trei ori pe an toţi bărbaţii să se înfăţişeze înaintea Stăpânului Domn, Dumnezeul lui Israel. 24Eu voi izgoni neamuri dinaintea ta şi îţi voi lărgi hotarele; şi nimeni nu îţi va pofti ţara când te vei duce să te înfăţişezi înaintea Domnului, Dumnezeul tău, de trei ori pe an.
25Să nu aduci sângele jertfei Mele împreună cu pâine dospită, iar jertfa de la Sărbătoarea Paştelui să nu rămână până dimineaţa.
26Primele roade ale pământului să le aduci în Casa Domnului, Dumnezeul tău.
Să nu fierbi iedul în laptele mamei sale.[i]
27– Scrie aceste cuvinte, căci pe temeiul lor am încheiat legământ cu tine şi cu Israel, i-a mai spus Domnul lui Moise.
28Moise a stat cu Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, timp în care n-a mâncat deloc pâine şi n-a băut deloc apă. El a scris pe table cuvintele legământului, Cele Zece Porunci.
Strălucirea feţei lui Moise
29Moise s-a coborât de pe muntele Sinai. A coborât de pe munte cu cele două table ale Mărturiei în mână şi nu ştia că pielea feţei sale strălucea pentru că vorbise cu Domnul. 30Când Aaron şi toţi israeliţii au văzut cum strălucea pielea feţei lui Moise, sau temut să se apropie de el. 31Dar Moise i-a chemat; Aaron şi conducătorii adunării s-au întors la el şi el le-a vorbit. 32După aceea, toţi israeliţii sau apropiat şi el le-a dat toate poruncile pe care le primise de la Domnul pe muntele Sinai.
33Când Moise a terminat de vorbit cu ei, şi-a aşezat un văl pe faţă. 34Ori de câte ori mergea Moise înaintea Domnului ca să-I vorbească, îşi lua vălul de pe faţă până când ieşea; iar când ieşea, le spunea israeliţilor ce i s-a poruncit. 35Israeliţii vedeau că pielea feţei lui Moise strălucea. Şi Moise îşi punea din nou vălul pe faţă, până când intra să vorbească cu Domnul.