Viţelul de aur

¹Când poporul a văzut că Moise întârzie să coboare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron şi i-a zis:

– Vino şi fă-ne nişte zei^[a] care să meargă înaintea noastră, căci nu ştim ce s-a întâmplat cu acest Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului!

² Aaron le-a răspuns:

– Scoateţi cerceii de aur din urechile soţiilor voastre, ale fiilor voştri şi ale fiicelor voastre şi aduceţi-i la mine!

³ Şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi şi i-au adus la Aaron. ⁴ El a luat aurul de la ei, l-a bătut cu o unealtă şi a făcut din el un viţel turnat^[b]. Ei au zis: „Israele, aceştia sunt zeii tăi care te­au scos din ţara Egiptului!“ ⁵ Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui şi a zis: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!“ ⁶ A doua zi s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au adus arderi de tot şi jertfe de pace^[c]. Poporul s-a aşezat să mănânce şi să bea, după care s-a sculat să se distreze.

⁷ Domnul i-a zis lui Moise:

– Coboară de pe munte, căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a stricat. ⁸ S-au abătut repede de la calea pe care le-am poruncit-o; şi­au turnat un viţel, i s-au închinat, i-au adus jertfe şi au zis: „Israele, iată zeii tăi care te-au scos din ţara Egiptului!“ ⁹ Am văzut cât de încăpăţânat este acest popor, a continuat Domnul să-i spună lui Moise. ¹⁰ Acum, lasă-Mă! Mânia Mea are să se aprindă împotriva lor şi-i voi mistui, iar din tine voi face un neam mare.

¹¹ Dar Moise a căutat faţa Domnului, Dumnezeul său, zicând:

– Doamne, de ce să se aprindă mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu mare putere şi cu mână puternică? ¹² De ce să zică egiptenii: „Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munţi şi să-i şteargă de pe faţa pământului!“ Întoarce-Te din mânia Ta cea aprigă şi lasă-Te de răul pe care vrei să-l faci poporului Tău. ¹³ Adu-Ţi aminte de robii Tăi: Avraam, Isaac şi Israel, cărora le-ai jurat pe Tine Însuţi, zicându-le: „Vă voi înmulţi urmaşii^[d] ca stelele cerului şi toată această ţară, pe care v-am promis-o, o voi da urmaşilor voştri şi ei o vor moşteni pentru totdeauna.“

¹⁴ Atunci Domnul a renunţat la răul pe care avea de gând să-l facă poporului Său.

¹⁵ Apoi Moise s-a întors şi s-a coborât de pe munte cu cele două table ale Mărturiei în mâini, table care erau scrise pe ambele părţi, scrise pe faţă şi pe spate. ¹⁶ Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu săpat pe table. ¹⁷ Când Iosua a auzit zgomotul făcut de poporul care striga, i-a zis lui Moise:

– Este zgomot de război în tabără.

¹⁸ Moise a răspuns:

¹⁹ În timp ce se apropia de tabără, Moise a văzut viţelul şi dansul. Atunci s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mâini şi le-a sfărâmat de poalele muntelui. ²⁰ A luat viţelul pe care l-au făcut şi l-a ars în foc. L-a măcinat până s-a făcut cenuşă, după care a împrăştiat cenuşa pe apă şi a dat-o israeliţilor s-o bea.

²¹ – Ce ţi-a făcut acest popor de ai adus asupra lui un păcat atât de mare? i-a zis Moise lui Aaron.

²² – Să nu se aprindă de mânie domnul meu, i-a răspuns Aaron; tu cunoşti poporul acesta şi ştii că este pornit la rău. ²³ Ei mi-au zis: „Vino şi fă-ne nişte zei care să meargă înaintea noastră, căci nu ştim ce s-a întâmplat cu acest Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului.“ ²⁴ Atunci eu le-am răspuns: „Oricine are aur să-l scoată!“ Ei mi l-au dat, iar eu l-am aruncat în foc şi din el a ieşit viţelul acesta.

²⁵ Când a văzut Moise că poporul era fără frâu – căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu şi de batjocură înaintea duşmanilor lui – ²⁶ a stat la intrarea în tabără şi a zis: „Cine este de partea Domnului, să vină la mine!“ Toţi leviţii s-au adunat în jurul lui.

²⁷ El le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Fiecare dintre voi să se încingă cu sabia! Întoarceţi-vă şi mergeţi din poartă în poartă, prin toată tabăra şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe vecinul său.»“ ²⁸ Leviţii au făcut aşa cum le-a poruncit Moise şi aproape trei mii de oameni au căzut în ziua aceea. ²⁹ Apoi Moise le-a zis: „Astăzi v-aţi predat^[e] Domnului, fiecare cu preţul fiului şi al fratelui său, aducând binecuvântare peste voi.“

Mijlocirea lui Moise

³⁰ În ziua următoare Moise a zis poporului: „Aţi făcut un mare păcat. Acum mă voi sui la Domnul; poate voi putea face ispăşire pentru păcatul vostru.“ ³¹ Moise s-a întors la Domnul şi I-a zis:

– Oamenii aceştia au săvârşit un mare păcat, făurindu-şi zei din aur. ³² Dar acum, Te rog, iartă-le păcatul! Dacă nu, şterge-mă din cartea pe care ai scris-o.

³³ – Pe acela care a păcătuit împotriva Mea îl voi şterge din cartea Mea, i-a răspuns Domnul lui Moise. ³⁴ Acum du-te şi condu poporul spre locul despre care ţi-am spus. Iată că Îngerul Meu va merge înaintea ta. Totuşi, atunci când va veni ziua pedepsei, îi voi pedepsi pentru păcatul lor.

³⁵ Domnul a lovit poporul, pentru ceea ce făcuseră cu viţelul făurit de Aaron.