Aşezarea seminţiilor transiordaniene
1Rubeniţii şi gadiţii, care aveau foarte multe turme, au văzut că pământurile Iazerului şi Ghiladului erau locuri bune pentru vite. 2Au venit la Moise, la preotul Elazar şi la conducătorii adunării şi le-au zis:
3– Atarot, Dibon, Iazer, Nimra, Heşbon, Eleale, Sebam, Nebo şi Beon 4– ţinuturile pe care Domnul le-a lovit înaintea poporului Israel – sunt ţinuturi bune pentru vite, iar robii tăi au vite. 5Dacă am găsit bunăvoinţă la tine, au adăugat ei, dă ţinuturile acestea în proprietatea robilor tăi şi nu ne trece peste Iordan.
6Moise le-a răspuns gadiţilor şi rubeniţilor:
– Fraţii voştri se pregătesc de război, iar voi vreţi să rămâneţi aici? 7De ce vreţi să le descurajaţi inima israeliţilor şi să nu mai meargă în ţara pe care Domnul le-a dat-o? 8Aşa au făcut şi părinţii voştri pe care i-am trimis din
Kadeş-Barnea să iscodească ţara. 9După ce au mers în valea Eşcol şi au văzut ţara, au descurajat poporul ca să nu mai meargă în ţara pe care Domnul le-a dat-o. 10Domnul s-a aprins de mânie în ziua aceea şi a jurat: 11„Pentru că nu M-au urmat din toată inima lor, nici un bărbat peste douăzeci de ani care a ieşit din Egipt nu va vedea ţara pe care am promis-o prin jurământ lui Avraam, Isaac şi Iacov, 12în afară de Caleb, fiul chenizitului Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun, căci ei L-au urmat din toată inima pe Domnul.“ 13Atunci s-a aprins mânia Domnului împotriva lui Israel şi i-a făcut să rătăcească în pustie timp de patruzeci de ani, până când toată generaţia care făcuse rău înaintea Lui a murit.
14Şi iată că acum vă ridicaţi voi, copii de păcătoşi, şi luaţi locul părinţilor voştri ca să aprindeţi şi mai tare mânia Domnului împotriva lui Israel. 15Dacă vă întoarceţi de la El, El va părăsi iarăşi pe poporul Său în pustie, iar cauza distrugerii lor veţi fi voi.
16Atunci ei s-au apropiat de Moise şi i-au zis:
– Vom zidi aici ţarcuri pentru turmele noastre şi cetăţi pentru copiii noştri. 17Apoi ne vom înarma în grabă şi vom merge înaintea israeliţilor până îi vom duce pe fiecare la locul lui. În acest timp copiii noştri vor locui în cetăţi fortificate pentru a fi protejaţi de locuitorii ţării. 18Nu ne vom întoarce la familiile noastre înainte ca fiecare israelit să-şi fi primit moştenirea. 19Nu vom mai moşteni nimic împreună cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentru că moştenirea noastră este la răsărit de Iordan.
20Atunci Moise le-a răspuns:
– Dacă veţi face aşa, dacă vă veţi înarma ca să luptaţi înaintea Domnului, 21dacă veţi trece cu toţi cei înarmaţi dincolo de Iordan, înaintea Domnului, până ce El Îşi va izgoni dinainte toţi duşmanii Lui, 22şi dacă vă veţi întoarce numai după ce ţara va fi supusă Domnului, atunci veţi fi fără vină înaintea Domnului şi înaintea lui Israel, iar ţinutul acesta va fi proprietatea voastră înaintea Domnului. 23Dar dacă nu veţi face aşa, atunci veţi păcătui înaintea Domnului şi puteţi fi siguri că păcatul vostru vă va ajunge. 24Construiţi cetăţi pentru copiii voştri şi ţarcuri pentru turmele voastre, dar împliniţi ce aţi promis cu gura voastră.
25Gadiţii şi rubeniţii i-au zis lui Moise:
– Noi, robii tăi, vom face întocmai după poruncile stăpânului nostru. 26Copiii şi soţiile noastre, turmele şi vitele noastre vor rămâne aici în fortificaţiile Ghiladului. 27Dar robii tăi, toţi cei pregătiţi pentru război, vor trece dincolo să lupte înaintea Domnului, cum zice stăpânul nostru.
28Atunci Moise le-a dat porunci cu privire la ei, preotului Elazar, lui Iosua, fiul lui Nun, şi conducătorilor familiilor din seminţiile israeliţilor. 29El le-a zis:
– Dacă gadiţii şi rubeniţii, toţi cei pregătiţi pentru război, vor trece cu voi Iordanul înaintea Domnului şi veţi supune ţara, atunci să le daţi Ghiladul în stăpânire. 30Dar dacă nu vor trece dincolo înarmaţi împreună cu voi, atunci să li se dea o proprietate în mijlocul vostru în Canaan.
31Gadiţii şi rubeniţii au răspuns:
– Robii tăi vor face aşa cum a spus Domnul. 32Vom trece înarmaţi în Canaan înaintea Domnului, iar proprietatea pe care o moştenim să fie de partea aceasta a Iordanului.
33Atunci Moise a dat gadiţilor, rubeniţilor şi la jumătate din seminţia lui Manase, fiul lui Iosif, regatul lui Sihon, regele amoriţilor, şi regatul lui Og, regele Başanului – ţara cu cetăţile ei, cetăţile cu teritoriile din jurul lor.
34Gadiţii au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul, 35Atrot-Şofanul, Iazerul, Iogbeha, 36Bet-Nimra şi Bet-Haranul ca cetăţi fortificate şi au construit şi ţarcuri pentru turme.
37Rubeniţii au rezidit Heşbonul, Eleale, Chiriatayim, 38precum şi Nebo şi Baal-Meon (aceste nume au fost schimbate) şi Sibma. Ei au pus alte nume cetăţilor pe care le-au construit.
39Urmaşii lui Machir, fiul lui Manase, s-au îndreptat către Ghilad, l-au cucerit şi i-au izgonit pe amoriţii care locuiau acolo. 40Atunci Moise i-a dat Ghiladul lui Machir, fiul lui Manase, şi el a locuit acolo. 41Iair, urmaşul lui Manase, a luat în stăpânire şi el câteva aşezări şi le-a numit Havot-Iair[a]. 42Nobah a cucerit Chenatul şi satele din împrejurimile lui şi l-a numit Nobah, după numele lui.