Pilda semănătorului

¹După aceea, Isus a călătorit prin fiecare cetate şi sat, predicând şi vestind Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Împreună cu El erau cei doisprezece, ² precum şi nişte femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de neputinţe: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni, ³ Ioana – soţia lui Cuza, administratorul lui Irod^[a] –, Suzana şi încă multe altele care Îl^[b] slujeau cu ceea ce aveau.

⁴ Când s-a adunat o mare mulţime şi au venit la El oameni de prin fiecare cetate, le-a vorbit prin următoarea pildă:

⁹ Ucenicii Lui L-au întrebat ce înseamnă această pildă. ¹⁰ El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele^[c] Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi le vorbesc în pilde, pentru ca

¹¹ Iată ce înseamnă pilda: sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu. ¹² Sămânţa de lângă drum sunt cei care aud Cuvântul, dar vine apoi diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi. ¹³ Sămânţa de pe stâncă sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred doar pentru o vreme, iar în perioadă de ispită, cad. ¹⁴ Sămânţa căzută între spini sunt cei care aud Cuvântul, dar, în timp ce îşi văd de drum, sunt sufocaţi de îngrijorările, bogăţiile şi plăcerile vieţii şi nu aduc rod copt. ¹⁵ Sămânţa din pământul bun sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl ţin într-o inimă onestă şi bună şi aduc rod cu răbdare.

Felinarul pus pe un suport

¹⁶ Nimeni nu aprinde un felinar ca să-l acopere cu un vas sau să-l pună sub pat, ci îl pune pe un suport, pentru ca cei ce intră, să vadă lumina. ¹⁷ Căci nu este nimic ascuns care nu va fi dezvăluit şi nimic tăinuit care să nu fie făcut cunoscut şi care să nu iasă la iveală. ¹⁸ Luaţi seama, deci, la felul cum ascultaţi, căci celui ce are i se va da, dar de la cel ce n-are se va lua chiar şi ceea ce i se pare că are!“

Mama şi fraţii lui Isus

¹⁹ Atunci mama şi fraţii Lui au venit la El,^[e] dar nu puteau ajunge la El din cauza mulţimii. ²⁰ I s-a spus:

– Mama şi fraţii Tăi stau afară şi doresc să Te vadă!

²¹ Dar Isus le-a răspuns:

– Mama Mea şi fraţii Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc.

Isus linişteşte furtuna

²² Într-una din zile, Isus S-a suit în barcă împreună cu ucenicii Lui şi le-a zis: „Să traversăm în partea cealaltă a lacului!“ Şi au plecat. ²³ În timp ce ei vâsleau, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit o asemenea furtună^[f], încât barca se umplea cu apă iar ei se aflau în pericol. ²⁴ Au venit la El, L-au trezit şi I-au zis:

– Stăpâne, Stăpâne, pierim!

El s-a sculat, a mustrat vântul şi valurile înfuriate, iar ele au încetat şi s-a făcut linişte. ²⁵ Apoi i-a întrebat:

– Unde vă este credinţa?!

Ei s-au temut, au rămas uimiţi şi şi-au zis unii altora: „Cine este Acesta de porunceşte până şi vânturilor, şi apei şi ele Îl ascultă?!“^[g]

Isus vindecă un om stăpânit de demoni

²⁶ Au vâslit mai departe, înspre ţinutul gherasenilor^[h], care se află în dreptul Galileii. ²⁷ Când a coborât pe ţărm, I-a ieşit înainte un anumit om din cetate, care era stăpânit de demoni. De multă vreme nu^[i] purta haine şi nu locuia într-o casă, ci în morminte. ²⁸ Când L-a văzut pe Isus, a strigat, I s-a închinat şi a zis cu glas puternic:

– Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului cel Preaînalt? Te rog să nu mă chinui!

²⁹ Căci Isus îi poruncise duhului necurat să iasă din om. De multe ori acesta punea stăpânire pe el; fusese pus sub pază şi legat cu lanţuri şi cătuşe, dar rupea legăturile şi era dus de către demon în locuri pustii.

³⁰ Isus l-a întrebat:

– Care-ţi este numele?

– „Legiune“^[j], I-a răspuns el.

Căci în el intraseră mai mulţi demoni. ³¹ Aceştia îl rugau să nu le poruncească să se ducă în Adânc^[k].

³² Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care păşteau. Demonii L-au rugat să le dea voie să intre în porcii aceia, iar El le-a dat voie. ³³ Demonii au ieşit din om şi au intrat în porci. Atunci turma s-a repezit pe râpă în jos şi s-a înecat în lac.

³⁴ Când porcarii au văzut ce s-a întâmplat, au fugit şi au dat de ştire în cetate şi în cătune. ³⁵ Oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi au venit la Isus. L-au găsit pe omul din care ieşiseră demonii, stând jos la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi cu mintea întreagă şi s-au înspăimântat. ³⁶ Cei ce văzuseră cum fusese vindecat cel demonizat le-au povestit totul. ³⁷ Atunci toată mulţimea din ţinutul gherasenilor L-au rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi cuprinsese o mare frică. El S-a urcat în barcă şi S-a întors.

³⁸ Omul din care ieşiseră demonii Îl rugase să-l lase să vină cu El, dar Isus l-a trimis înapoi, spunându-i: ³⁹ „Întoarce-te acasă şi povesteşte cât de mult a făcut Dumnezeu pentru tine!“ El a plecat şi a vestit prin toată cetatea cât de mult a făcut Isus pentru el.^[l]

Vindecarea unei femei şi învierea unei fetiţe

⁴⁰ Când Isus S-a întors, mulţimea I-a urat bun venit, pentru că toţi Îl aşteptau. ⁴¹ Şi iată că un om, numit Iair, care era conducătorul sinagogii, a venit, a căzut la picioarele lui Isus şi L-a rugat să vină până la el acasă, ⁴² pentru că singura lui fiică, în vârstă de vreo doisprezece ani, era pe moarte.

În timp ce mergea, mulţimile se înghesuiau în jurul Lui. ⁴³ O femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge (şi care cheltuise pe la doctori tot ce avusese)^[m], fără să fi putut fi vindecată de cineva, ⁴⁴ a venit prin spate şi s-a atins de marginea hainei lui Isus. Imediat scurgerea ei de sânge s-a oprit.

⁴⁵ Isus a întrebat:

– Cine M-a atins?

Pentru că toţi negau, Petru I-a zis:

– Stăpâne, mulţimile se înghesuie în jurul Tău şi se îmbulzesc în Tine, (şi mai întrebi: „Cine M-a atins?“!)^[n]

⁴⁶ Dar Isus a zis:

– M-a atins cineva, pentru că ştiu că a ieşit o putere din Mine!

⁴⁷ Când femeia a văzut că n-a scăpat neobservată, a venit tremurând, a căzut înaintea Lui şi I-a spus, înaintea întregii mulţimi, de ce L-a atins şi cum fusese vindecată imediat. ⁴⁸ El i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a vindecat! Du-te în pace!“

⁴⁹ În timp ce El încă vorbea, a venit cineva din casa conducătorului sinagogii şi i-a zis acestuia: „Fetiţa ta a murit! Nu-L mai deranja pe Învăţător!“

⁵⁰ Isus însă a auzit şi i-a zis lui Iair: „Nu te teme! Crede doar, şi ea va fi vindecată!“

⁵¹ Când a ajuns la casă, n-a lăsat pe nimeni să intre împreună cu El, în afară de Petru, de Ioan, de Iacov şi de tatăl şi mama copilului. ⁵² Toţi plângeau şi o jeleau, însă Isus le-a zis: „Nu mai plângeţi, pentru că ea n-a murit, ci doarme!“

⁵³ Ei însă râdeau de El, pentru că ştiau că fetiţa murise. ⁵⁴ Isus, (după ce i-a scos afară pe toţi,)^[o] a luat-o pe fetiţă de mână şi a strigat: „Fetiţo, scoală-te!“ ⁵⁵ Duhul ei s-a întors şi ea s-a ridicat imediat. Isus le-a poruncit să-i dea să mănânce. ⁵⁶ Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.