Pilda văduvei stăruitoare

¹Le-a spus apoi o pildă despre faptul că trebuie să se roage întotdeauna şi să nu se descurajeze: ² El le-a zis:

⁶ Apoi Domnul a zis: „Auziţi ce zice judecătorul cel nedrept? ⁷ Şi oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor Săi, care strigă zi şi noapte către El, măcar că întârzie faţă de ei?! ⁸ Vă spun că le va face dreptate foarte curând! Dar când va veni Fiului Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?“

Pilda fariseului şi a colectorului de taxe

⁹ A mai spus şi următoarea pildă pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi:

Isus şi copilaşii

¹⁵ I-au adus şi nişte copilaşi ca să se atingă de ei^[c], dar ucenicii, când au văzut aceasta, i-au mustrat pe cei care i-au adus. ¹⁶ Isus însă i-a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei! ¹⁷ Adevărat vă spun că cel care nu primeşte Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!“

Isus şi conducătorul bogat

¹⁸ Un conducător L-a întrebat:

– Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţă veşnică?

¹⁹ Isus i-a răspuns:

– De ce Mă numeşti „bun“? Nimeni nu este bun decât Unul: Dumnezeu! ²⁰ Cunoşti poruncile: „Să nu comiţi adulter“, „Să nu ucizi“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta.“

²¹ El I-a spus:

– Pe toate acestea le-am împlinit încă din tinereţea mea^[d].

²² Când a auzit aceasta, Isus i-a zis:

– Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai şi împarte săracilor, şi vei avea astfel o comoară în cer. Apoi vino, urmează-Mă!

²³ Când a auzit el aceste lucruri, s-a întristat foarte tare, pentru că era foarte bogat.

²⁴ Isus a văzut (că se întristase foarte tare)^[e] şi a zis:

– Cât de greu este pentru cei ce au bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! ²⁵ Căci este mai uşor să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre cel bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!

²⁶ Cei ce au auzit aceasta s-au întrebat: „Atunci cine poate fi mântuit?“

²⁷ El a zis:

– Ceea ce este imposibil pentru oameni, este posibil pentru Dumnezeu.

²⁸ Atunci Petru I-a zis:

– Iată, noi le-am lăsat pe ale noastre şi Te-am urmat!

²⁹ El le-a răspuns:

– Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa sau soţia, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii de dragul Împărăţiei lui Dumnezeu ³⁰ şi care să nu primească mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine – viaţă veşnică.

Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa

³¹ Apoi i-a luat deoparte pe cei doisprezece şi le-a zis: „Iată că ne îndreptăm spre Ierusalim şi toate cele scrise prin profeţi despre Fiul Omului se vor împlini. ³² Căci El va fi dat pe mâna neamurilor, va fi batjocorit, insultat, scuipat ³³ şi, după ce-L vor biciui, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.“ ³⁴ Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri; vorbirea aceasta era ascunsă de ei şi nu pricepeau ce li se spunea.

Isus vindecă un orb lângă Ierihon

³⁵ În timp ce Isus Se apropia de Ierihon, un orb şedea lângă drum cerşind. ³⁶ Când a auzit mulţimea trecând, orbul a întrebat ce se întâmplă. ³⁷ I-au spus că trece Isus din Nazaret. ³⁸ Atunci el a început să strige:

– Isuse, Fiul lui David^[f], ai milă de mine!

³⁹ Cei ce mergeau în faţă îl mustrau spunându-i să tacă, dar el striga şi mai tare:

– Fiul lui David, ai milă de mine!

⁴⁰ Isus S-a oprit şi a poruncit să fie adus la El. Când orbul s-a apropiat, Isus l-a întrebat:

⁴¹ – Ce vrei să fac pentru tine?

El I-a răspuns:

– Doamne, să-mi recapăt vederea!

⁴² Isus a zis:

– Recapătă-ţi vederea; credinţa ta te-a vindecat^[g]!

⁴³ Imediat el şi-a recăpătat vederea şi L-a urmat pe Isus, slăvindu-L pe Dumnezeu. Tot poporul care văzuse acest lucru a dat laudă lui Dumnezeu.