Luca 13

Chemare la pocăinţă

1În acea vreme au sosit unii şi I-au istorisit lui Isus despre galileenii al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. El le-a răspuns: „Credeţi că acei galileeni au fost mai păcătoşi decât ceilalţi galileeni, pentru că au suferit aceste lucruri? Vă spun că nu! Dar dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri într-un fel asemănător! Sau credeţi că acei optsprezece peste care a căzut turnul Siloamului şi i-a omorât au fost mai vinovaţi decât toţi ceilalţi oameni care locuiesc în Ierusalim? Vă spun că nu! Ci dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri într-un fel asemănător[a]!“

Apoi le-a spus această pildă:

„Un om avea un smochin plantat în via sa. A venit să caute roade în el, dar n-a găsit. Atunci i-a zis vierului:

– Iată că sunt deja trei ani de când vin şi caut roade în acest smochin, dar nu găsesc! Taie-l (deci)[b]! De ce să mai ocupe pământul degeaba?!

Însă acesta i-a răspuns:

– Stăpâne, mai lasă-l şi anul acesta, iar eu voi săpa în jurul lui şi îi voi pune gunoi. Poate că, de acum înainte, va face roade; dacă nu, îl vei tăia!“

Vindecarea unei femei într-o zi de Sabat

10 Într-o zi de Sabat, Isus dădea învăţătură într-una din sinagogi. 11 Şi iată că acolo era o femeie care de optsprezece ani avea un duh de neputinţă; ea era încovoiată şi nu se putea îndrepta pe deplin. 12 Când a văzut-o, Isus a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, eşti eliberată de neputinţa ta!“ 13 Şi-a întins mâinile peste ea şi deodată ea s-a îndreptat şi-L slăvea pe Dumnezeu.

14 Însă conducătorul sinagogii, indignat că Isus a vindecat în ziua de Sabat, a zis mulţimii: „Sunt şase zile în care trebuie să se lucreze. Veniţi deci în acele zile să fiţi vindecaţi, nu în ziua de Sabat!“

15 Dar Domnul i-a răspuns şi a zis: „Ipocriţilor! Care dintre voi nu-şi dezleagă boul sau măgarul de la iesle şi nu-l duce să-l adape în ziua de Sabat?! 16 Această femeie, care este o fiică a lui Avraam şi pe care, iată, Satan a ţinut-o legată timp de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de această neputinţă în ziua de Sabat?“

17 Toţi potrivnicii Lui au rămas de ruşine când a zis aceste lucruri. Şi întreaga mulţime se bucura de toate lucrurile minunate care se înfăptuiau prin El.

Pilda bobului de muştar şi a drojdiei

18 Apoi a zis:

„Cu ce seamănă Împărăţia lui Dumnezeu şi cu ce o voi asemăna? 19 Ea este ca un bob de muştar pe care l-a luat un om şi l-a aruncat în grădina lui. El a crescut şi a devenit un copac, iar păsările cerului şi-au făcut cuiburi între ramurile lui.“

20 El a zis iarăşi:

„Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu? 21 Ea este ca drojdia pe care o ia o femeie şi o pune în trei măsuri[c] de făină şi care, până la urmă, face să dospească tot aluatul.“

Intrarea în Împărăţie

22 Isus trecea prin cetăţi şi prin sate, dând învăţătură şi continuându-şi călătoria spre Ierusalim. 23 Cineva L-a întrebat: „Doamne, numai câţiva vor fi mântuiţi?“

El le-a zis: 24 „Străduiţi-vă să intraţi pe uşa cea îngustă, căci vă spun că mulţi vor încerca să intre, dar nu vor putea. 25 Odată ce Stăpânul casei se va ridica şi va încuia uşa, voi, stând afară, veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: «Doamne, deschide-ne!», însă El vă va răspunde: «Nu ştiu de unde sunteţi!» 26 Atunci veţi începe să ziceţi: «Noi am mâncat şi am băut înaintea Ta, şi pe străzile noastre ai dat Tu învăţătură!» 27 Dar El va răspunde: «Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi! Plecaţi de la Mine, voi, toţi lucrătorii nedreptăţii!»

28 Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor când îi veţi vedea pe Avraam, pe Isaac, pe Iacov şi pe toţi profeţii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi aruncaţi afară! 29 Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la nord şi de la sud şi se vor aşeza la masă în Împărăţia lui Dumnezeu! 30 Şi iată că sunt unii din cei de pe urmă care vor fi cei dintâi şi sunt unii din cei dintâi care vor fi cei din urmă.“

31 Chiar în ceasul acela au venit câţiva dintre farisei şi I-au zis:

– Pleacă şi du-te de aici, căci Irod vrea să Te omoare!

32 El le-a răspuns:

– Duceţi-vă şi spuneţi-i acelei vulpi: iată că scot demoni şi înfăptuiesc vindecări azi şi mâine, iar a treia zi voi termina. 33 Trebuie însă ca azi, mâine şi poimâine să-Mi continui drumul, pentru că nu se poate ca un profet să piară afară din Ierusalim!

34 Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De-atâtea ori am vrut să-ţi adun copiii aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi, dar n-aţi vrut! 35 Iată însă că vi se lasă casa pustie! Vă spun că nu Mă veţi mai vedea până (va veni vremea când)[d] veţi zice: „Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!“[e]

Footnotes

  1. Luca 13:5 Sau: toţi veţi pieri, de asemenea
  2. Luca 13:7 Unele mss nu conţin acest cuvânt
  3. Luca 13:21 Gr.: trei satas (ebr.: trei seah); un saton avea aproximativ 7 l; cantitatea totală era de aproximativ 22 l, suficientă pentru a hrăni peste 100 de oameni
  4. Luca 13:35 Unele mss nu conţin aceste cuvinte
  5. Luca 13:35 Vezi Ps. 118:26