Chemare la pocăinţă

¹În acea vreme au sosit unii şi I-au istorisit lui Isus despre galileenii al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. ² El le-a răspuns: „Credeţi că acei galileeni au fost mai păcătoşi decât ceilalţi galileeni, pentru că au suferit aceste lucruri? ³ Vă spun că nu! Dar dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri într-un fel asemănător! ⁴ Sau credeţi că acei optsprezece peste care a căzut turnul Siloamului şi i-a omorât au fost mai vinovaţi decât toţi ceilalţi oameni care locuiesc în Ierusalim? ⁵ Vă spun că nu! Ci dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri într-un fel asemănător^[a]!“

⁶ Apoi le-a spus această pildă:

Vindecarea unei femei într-o zi de Sabat

¹⁰ Într-o zi de Sabat, Isus dădea învăţătură într-una din sinagogi. ¹¹ Şi iată că acolo era o femeie care de optsprezece ani avea un duh de neputinţă; ea era încovoiată şi nu se putea îndrepta pe deplin. ¹² Când a văzut-o, Isus a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, eşti eliberată de neputinţa ta!“ ¹³ Şi-a întins mâinile peste ea şi deodată ea s-a îndreptat şi-L slăvea pe Dumnezeu.

¹⁴ Însă conducătorul sinagogii, indignat că Isus a vindecat în ziua de Sabat, a zis mulţimii: „Sunt şase zile în care trebuie să se lucreze. Veniţi deci în acele zile să fiţi vindecaţi, nu în ziua de Sabat!“

¹⁵ Dar Domnul i-a răspuns şi a zis: „Ipocriţilor! Care dintre voi nu-şi dezleagă boul sau măgarul de la iesle şi nu-l duce să-l adape în ziua de Sabat?! ¹⁶ Această femeie, care este o fiică a lui Avraam şi pe care, iată, Satan a ţinut-o legată timp de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de această neputinţă în ziua de Sabat?“

¹⁷ Toţi potrivnicii Lui au rămas de ruşine când a zis aceste lucruri. Şi întreaga mulţime se bucura de toate lucrurile minunate care se înfăptuiau prin El.

Pilda bobului de muştar şi a drojdiei

¹⁸ Apoi a zis:

²⁰ El a zis iarăşi:

Intrarea în Împărăţie

²² Isus trecea prin cetăţi şi prin sate, dând învăţătură şi continuându-şi călătoria spre Ierusalim. ²³ Cineva L-a întrebat: „Doamne, numai câţiva vor fi mântuiţi?“

El le-a zis: ²⁴ „Străduiţi-vă să intraţi pe uşa cea îngustă, căci vă spun că mulţi vor încerca să intre, dar nu vor putea. ²⁵ Odată ce Stăpânul casei se va ridica şi va încuia uşa, voi, stând afară, veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: «Doamne, deschide-ne!», însă El vă va răspunde: «Nu ştiu de unde sunteţi!» ²⁶ Atunci veţi începe să ziceţi: «Noi am mâncat şi am băut înaintea Ta, şi pe străzile noastre ai dat Tu învăţătură!» ²⁷ Dar El va răspunde: «Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi! Plecaţi de la Mine, voi, toţi lucrătorii nedreptăţii!»

²⁸ Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor când îi veţi vedea pe Avraam, pe Isaac, pe Iacov şi pe toţi profeţii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi aruncaţi afară! ²⁹ Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la nord şi de la sud şi se vor aşeza la masă în Împărăţia lui Dumnezeu! ³⁰ Şi iată că sunt unii din cei de pe urmă care vor fi cei dintâi şi sunt unii din cei dintâi care vor fi cei din urmă.“

³¹ Chiar în ceasul acela au venit câţiva dintre farisei şi I-au zis:

– Pleacă şi du-te de aici, căci Irod vrea să Te omoare!

³² El le-a răspuns:

– Duceţi-vă şi spuneţi-i acelei vulpi: iată că scot demoni şi înfăptuiesc vindecări azi şi mâine, iar a treia zi voi termina. ³³ Trebuie însă ca azi, mâine şi poimâine să-Mi continui drumul, pentru că nu se poate ca un profet să piară afară din Ierusalim!

³⁴ Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De-atâtea ori am vrut să-ţi adun copiii aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi, dar n-aţi vrut! ³⁵ Iată însă că vi se lasă casa pustie! Vă spun că nu Mă veţi mai vedea până (va veni vremea când)^[d] veţi zice: „Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!“^[e]