Iacov îi binecuvântează pe fiii lui Iosif

¹După toate acestea, într-o zi, Iosif a fost anunţat: „Tatăl tău este bolnav.“ Atunci acesta i-a luat cu el pe cei doi fii ai săi – pe Manase şi pe Efraim. ² Când lui Iacov i s-a spus: „Fiul tău Iosif a venit la tine“, el şi-a adunat puterile şi a şezut pe pat. ³ Iacov i-a zis lui Iosif:

– Dumnezeul cel Atotputernic^[a] mi S-a arătat la Luz, în Canaan, m-a binecuvântat ⁴ şi mi-a zis: „Te voi face roditor şi te voi înmulţi; te voi face o adunare de popoare şi voi da această ţară urmaşilor tăi după tine ca pe o proprietate veşnică.“ ⁵ De aceea cei doi fii ai tăi, care ţi s-au născut în ţara Egiptului, vor fi ai mei; Efraim şi Manase vor fi ai mei aşa cum sunt Ruben şi Simeon. ⁶ Urmaşii care ţi s-au născut după ei vor fi ai tăi. În teritoriul pe care îl vor moşteni, ei vor fi numiţi după numele fraţilor lor. ⁷ După ce m-am întors din Padan^[b], Rahela a murit pe drum, în Canaan, înainte de a ajunge la Efrata; am îngropat-o acolo, pe drumul spre Efrata, adică Betleem.

⁸ Când Israel i-a văzut pe fiii lui Iosif, a întrebat:

– Cine sunt aceştia?

⁹ – Sunt fiii pe care Dumnezeu mi i-a dat aici, a răspuns Iosif.

– Adu-i la mine să-i binecuvântez, a zis el.

¹⁰ Vederea lui Israel slăbise din cauza bătrâneţii, astfel că nu mai vedea bine. Iosif i-a apropiat pe cei doi fii ai săi de el, iar Israel i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat. ¹¹ Apoi i-a zis lui Iosif:

– Nu mi-am închipuit c-o să te mai văd, dar Dumnezeu m-a ajutat să-ţi văd şi copiii.

¹² Iosif i-a îndepărtat de lângă genunchii tatălui său^[c] şi s-a plecat cu faţa până la pământ. ¹³ Apoi i-a luat pe amândoi, pe Efraim la dreapta sa şi la stânga lui Israel, iar pe Manase la stânga sa şi la dreapta lui Israel şi i-a apropiat de el. ¹⁴ Dar Israel, încrucişându-şi mâinile, şi-a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era mai mic, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase, deşi el era întâiul născut. ¹⁵ El l-a binecuvântat pe Iosif şi a zis:

¹⁷ Când Iosif a văzut că tatăl său şi-a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraim, nu i-a plăcut şi a luat mâna tatălui său ca să o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase. ¹⁸ El i-a zis tatălui său:

– Nu aşa, tată! Acesta este întâiul născut; pe capul lui pune-ţi mâna dreaptă.

¹⁹ Dar tatăl său a refuzat şi a răspuns:

– Ştiu, fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare. Totuşi fratele său mai mic va fi mai mare decât el, iar urmaşii lui vor ajunge o mulţime de neamuri.

²⁰ Israel i-a binecuvântat în ziua aceea, zicând:

Astfel, el l-a pus pe Efraim înaintea lui Manase. ²¹ Apoi Israel i-a zis lui Iosif:

– Eu voi muri, dar Dumnezeu va fi cu voi şi vă va întoarce în ţara strămoşilor voştri. ²² Ţie, care eşti deasupra fraţilor tăi, îţi dau Şehemul^[d] pe care l-am luat cu sabia şi cu arcul meu din mâna amoriţilor.