Fuga lui Iacov de la Laban

¹Iacov a auzit că fiii lui Laban ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru; el a câştigat toată această bogăţie din averea tatălui nostru.“ ² Iacov a observat, de asemenea, că Laban nu-l mai privea cu bunăvoinţă, aşa cum o făcuse înainte. ³ Atunci Domnul i-a zis lui Iacov: „Intoarce-te în ţara strămoşilor tăi, la rudele tale, iar Eu voi fi cu tine.“ ⁴ Iacov a trimis pe cineva să le cheme pe Rahela şi pe Lea pe câmp, unde se afla turma sa ⁵ şi le-a zis:

– Văd că tatăl vostru nu mă mai priveşte cu bunăvoinţă, aşa cum a făcut-o înainte, dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine. ⁶ Voi ştiţi că i-am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea; ⁷ totuşi tatăl vostru m-a înşelat şi mi-a schimbat plata de zece ori, dar Dumnezeu nu i-a permis să-mi facă rău. ⁸ Dacă el spunea: „Mieii pestriţi vor fi plata ta“, atunci toate oile fătau miei pestriţi; dacă el spunea: „Mieii vărgaţi vor fi plata ta“, atunci toate oile fătau miei vărgaţi. ⁹ Astfel, Dumnezeu a luat turmele tatălui vostru şi mi le-a dat mie. ¹⁰ Pe vremea când oile erau în călduri, am avut un vis în care am văzut că berbecii care săreau pe oi erau vărgaţi, pestriţi şi cu pete. ¹¹ Apoi Îngerul lui Dumnezeu m-a chemat pe nume în vis. „Iată-mă!“ i-am răspuns eu. ¹² El mi-a spus: „Ridică-ţi ochii şi priveşte că toţi berbecii care sar pe oi sunt vărgaţi, pestriţi şi cu pete, pentru că am văzut tot ceea ce ţi-a făcut Laban. ¹³ Eu sunt Dumnezeul Betelului, unde ai uns un stâlp şi Mi-ai făcut un jurământ. Acum scoală-te, ieşi din această ţară şi întoarce-te în ţara ta natală.“

¹⁴ Atunci Rahela şi Lea i-au răspuns:

– Mai este vreo parte de moştenire pentru noi în familia tatălui nostru? ¹⁵ Din moment ce ne-a vândut şi a şi folosit argintul luat pe noi, nu suntem văzute de către el ca nişte străine? ¹⁶ De fapt, toate bogăţiile pe care Dumnezeu le-a luat de la tatăl nostru ne aparţin nouă şi copiilor noştri; prin urmare fă tot ceea ce ţi-a spus Dumnezeu.

¹⁷ Iacov s-a sculat, şi-a pus copiii şi soţiile pe cămile ¹⁸ şi şi-a luat toate turmele şi toate lucrurile pe care le-a acumulat în Padan-Aram, ca să meargă la tatăl său, Isaac, în Canaan. ¹⁹ În timp ce Laban s-a dus să-şi tundă oile, Rahela a furat terafimii^[a] care-i aparţineau tatălui ei. ²⁰ Iacov l-a înşelat pe arameul Laban, pentru că nu i-a spus că pleacă. ²¹ Astfel, el a fugit cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut râul^[b] şi s-a îndreptat spre regiunea muntoasă a Ghiladului.

Laban îl urmăreşte pe Iacov

²² După trei zile, lui Laban i s-a spus că Iacov a fugit. ²³ Atunci, Laban, însoţit de rudele sale, l-a urmărit pe Iacov timp de şapte zile şi l-a ajuns în regiunea muntoasă a Ghiladului. ²⁴ Dar Dumnezeu i S-a arătat arameului Laban noaptea într-un vis şi i-a zis: „Ai grijă să nu-l ameninţi cu nimic pe Iacov^[c]!“ ²⁵ Iacov îşi aşezase cortul în regiunea muntoasă a Ghiladului când l-a ajuns Laban, iar acesta şi-a aşezat tabăra împreună cu rudele sale tot acolo. ²⁶ Laban i-a zis lui Iacov:

– Ce-ai făcut? M-ai înşelat şi mi-ai luat fiicele ca pe nişte captive de război. ²⁷ De ce ai fugit pe ascuns, de ce m-ai înşelat şi nu mi-ai spus nimic? Te-aş fi lăsat să pleci cu bucurie şi cu cântece de tamburină şi liră. ²⁸ Nu m-ai lăsat nici măcar să-mi sărut nepoţii şi fiicele?! Te-ai purtat nechibzuit. ²⁹ Am putere să-ţi fac rău, dar Dumnezeul tatălui tău mi-a vorbit azi noapte, zicând: „Ai grijă să nu-l ameninţi cu nimic pe Iacov!“ ³⁰ Dar acum că ai plecat, pentru că ţi-era tare dor de familia tatălui tău, de ce mi-ai furat terafimii?

³¹ Iacov i-a răspuns lui Laban:

– Eu am plecat pentru că m-am temut gândindu-mă că îţi vei lua fiicele de la mine cu forţa. ³² Dar cel la care-ţi vei găsi terafimii nu va rămâne în viaţă. Caută, înaintea rudelor noastre, ce ai la mine şi ia.

Iacov nu ştia însă că Rahela furase terafimii. ³³ Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei şi în cortul celor două sclave, dar n-a găsit nimic. După ce a ieşit din cortul Leei, a intrat în cortul Rahelei. ³⁴ Rahela luase terafimii, îi pusese sub şaua cămilei şi se aşezase deasupra lor. Laban a căutat peste tot în cort, dar nu i-a găsit. ³⁵ Rahela i-a zis tatălui său: „Să nu se mânie stăpânul meu pe mine din cauză că nu mă pot ridica înaintea ta, pentru că mi-a venit rânduiala femeilor.“ El a căutat, dar nu a găsit terafimii. ³⁶ Atunci Iacov s-a mâniat şi l-a mustrat pe Laban, spunându-i:

– Care este greşeala mea? Care este păcatul meu, de m-ai urmărit cu atâta înverşunare? ³⁷ Deşi ai căutat prin toate bunurile mele, ai găsit ceva care să aparţină gospodăriei tale? Pune-l aici, înaintea rudelor mele şi înaintea rudelor tale, pentru ca ele să judece între noi doi! ³⁸ Am stat la tine timp de douăzeci de ani; oile şi caprele tale au fătat la vreme, iar eu n-am mâncat berbeci din turma ta. ³⁹ Nu ţi-am adus animale sfâşiate de fiare sălbatice, ci eu însumi sufeream pierderea; o cereai din mâna mea, fie că era furată ziua, fie noaptea. ⁴⁰ Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea îngheţam de frig, astfel încât îmi pierea somnul. ⁴¹ Aşa am petrecut douăzeci de ani în gospodăria ta; ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale şi şase ani pentru turma ta, dar tu mi-ai schimbat plata de zece ori. ⁴² Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam şi Cel de Care se teme Isaac, n-ar fi fost cu mine, cu siguranţă m-ai fi lăsat acum să plec cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi truda mâinilor mele şi te-a mustrat azi noapte.

⁴³ Laban i-a răspuns lui Iacov:

– Fetele sunt fetele mele, copiii sunt copiii mei, turmele sunt turmele mele: tot ce vezi îmi aparţine. Dar ce pot face eu astăzi pentru aceste fete ale mele sau pentru copiii pe care ele i-au născut? ⁴⁴ Haide să încheiem un legământ care să fie mărturie între mine şi tine.

⁴⁵ Astfel, Iacov a luat o piatră şi a aşezat-o în picioare. ⁴⁶ Laban le-a zis rudelor sale: „Adunaţi nişte pietre“; ei au adunat nişte pietre, au făcut din ele o movilă şi au mâncat pe ea. ⁴⁷ Laban a numit-o Iegar-Sahaduta^[d], iar Iacov a numit-o Galed^[e]. ⁴⁸ Laban a zis:

– Această movilă este astăzi martoră între mine şi tine.

De aceea a fost numită Galed. ⁴⁹ Ea a mai fost numită şi Miţpa^[f], pentru că el a zis:

– Domnul să vegheze între mine şi tine chiar şi atunci când suntem departe unul de celălalt. ⁵⁰ Dacă te vei purta rău cu fiicele mele sau dacă îţi vei mai lua şi alte soţii pe lângă fiicele mele, deşi nimeni altcineva nu va fi cu noi, adu-ţi aminte că Dumnezeu este martor între mine şi tine.

⁵¹ Laban i-a mai zis lui Iacov:

– Iată această movilă şi stâlpul pe care l-am aşezat între mine şi tine! ⁵² Această movilă şi stâlpul sunt martori că nu voi trece de această movilă la tine, pentru ca să-ţi fac rău şi că nici tu nu vei trece de această movilă şi de acest stâlp la mine, pentru ca să-mi faci rău. ⁵³ Fie ca Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor, să judece între noi.

Iacov a jurat pe Cel de Care se temea tatăl său, Isaac; ⁵⁴ apoi a adus o jertfă pe munte şi şi-a invitat rudele să mănânce; după ce au mâncat, au petrecut noaptea pe munte. ⁵⁵ A doua zi, dimineaţa, Laban s-a sculat devreme, şi-a sărutat nepoţii şi fiicele şi i-a binecuvântat; apoi a plecat şi s-a întors acasă.