2 Cronici 6

„Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care a împlinit prin puterea Sa ceea ce i-a promis tatălui meu, David, când a zis: ⁵ «Din ziua când Mi-am scos poporul din ţara Egiptului, nu am ales nici o cetate din toate seminţiile lui Israel ca să-Mi zidesc acolo o Casă pentru Numele Meu şi nici nu am ales pe cineva care să fie conducătorul poporului Meu, Israel, ⁶ ci am ales Ierusalimul, pentru ca Numele Meu să fie acolo şi l-am ales pe David ca să domnească peste poporul Meu, Israel.» ⁷ Tatăl meu, David, avea de gând să zidească o Casă pentru Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel. ⁸ Dar Domnul i-a zis tatălui meu, David: «Tu te-ai gândit să zideşti o Casă Numelui Meu şi este bine că te-ai gândit în felul acesta! ⁹ Totuşi nu tu vei zidi Casa, ci fiul tău; cel ce ţi s-a născut va zidi o Casă Numelui Meu!» ¹⁰ Domnul a împlinit ceea ce a promis. Eu m-am ridicat în locul tatălui meu, David, m-am aşezat pe tronul lui Israel, aşa cum a promis Domnul, am zidit Casa pentru Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel, ¹¹ şi am pus acolo Chivotul în care se află Legământul^[a] încheiat de Domnul cu israeliţii.“

„Doamne, Dumnezeul lui Israel, nu este nici un dumnezeu asemenea Ţie, nici în ceruri, nici pe pământ! Tu păstrezi legământul şi îndurarea^[d] faţă de slujitorii Tăi, care umblă înaintea Ta din toată inima lor! ¹⁵ Tu Ţi-ai ţinut promisiunea faţă de robul Tău, tatăl meu, David; ce ai spus cu gura Ta, ai împlinit cu mâna Ta, cum se vede astăzi. ¹⁶ Doamne, Dumnezeul lui Israel, împlineşte ce ai promis robului Tău, tatăl meu, David, când ai zis: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş care să stea înaintea Mea, pe tronul lui Israel, dacă fiii tăi vor veghea la calea lor şi vor umbla în Legea Mea tot aşa cum ai umblat şi tu.» ¹⁷ Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, împlinească-se promisiunea pe care ai făcut-o robului Tău, David. ¹⁸ Dar va locui într-adevăr Dumnezeu pe pământ cu omul? Iată că nici chiar cerurile şi cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde, cu atât mai puţin Casa aceasta pe care am zidit-o eu! ¹⁹ Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea slujitorului Tău şi la cererea lui! Ascultă strigătul şi rugăciunea pe care Ţi-o face slujitorul Tău! ²⁰ Fie ca ochii Tăi să vegheze zi şi noapte asupra acestei Case, asupra locului unde ai spus că-Ţi vei pune Numele. Ascultă rugăciunea pe care Ţi-o face slujitorul Tău cu privire la acest loc! ²¹ Ascultă cererile slujitorului Tău şi ale poporului Tău, Israel, când se vor ruga înspre acest loc. Ascultă din tărâmul locuinţei Tale, din ceruri, ascultă şi iartă!

²² Când va păcătui cineva împotriva semenului său şi va fi obligat apoi să facă un jurământ, când va veni să jure înaintea altarului din Casa aceasta, ²³ ascultă din ceruri, lucrează şi judecă-i pe slujitorii Tăi, condamnându-l pe cel nelegiuit, aruncând asupra capului lui faptele lui şi îndreptăţindu-l pe cel drept, răsplătindu-i potrivit cu dreptatea lui.

²⁴ Când poporul Tău, Israel, fiind biruit de duşman pentru că a păcătuit împotriva Ta, se va întoarce la Tine, va da slavă Numelui Tău, Ţi se va ruga şi va căuta bunăvoinţa Ta în Casa aceasta, ²⁵ ascultă din ceruri, iartă păcatul poporului Tău, Israel, şi adu-l înapoi în ţara pe care i-ai dat-o lui şi strămoşilor lui.

²⁶ Când cerul va fi închis şi nu va mai fi ploaie, pentru că au păcătuit împotriva Ta, iar ei se vor ruga înspre acest loc, vor da slavă Numelui Tău şi se vor întoarce de la păcatul lor, pentru că i-ai pedepsit, ²⁷ ascultă din ceruri şi iartă păcatul slujitorilor Tăi şi al poporului Tău, Israel. Învaţă-i calea cea bună pe care trebuie să meargă şi trimite ploaie peste ţara Ta, pe care ai dat-o ca moştenire poporului Tău! ²⁸ Când vor fi în ţară foamete, molimă, filoxeră, mană, lăcuste sau omizi, când duşmanii lor le vor asedia cetăţile, orice urgie sau boală ar veni, ²⁹ dacă cineva din popor sau dacă tot poporul Tău, Israel, va face rugăciuni şi cereri, recunoscându-şi fiecare întinarea şi durerea lui şi va întinde mâinile spre Casa aceasta, ³⁰ ascultă din ceruri, tărâmul locuinţei Tale, iartă şi răsplăteşte-i fiecăruia după faptele lui, Tu, Care cunoşti gândurile fiecăruia, căci numai Tu cunoşti inimile oamenilor. ³¹ Astfel, ei se vor teme de Tine şi vor umbla în căile Tale în tot timpul cât vor trăi în ţara pe care le-ai dat-o strămoşilor noştri.

³² De asemenea, când străinul care nu este din poporul Tău, Israel, va veni dintr-o ţară îndepărtată datorită Numelui Tău cel mare, a mâinii Tale cea tare şi a braţului Tău cel întins, deci când va veni şi se va ruga înspre această Casă, ³³ ascultă din ceruri, tărâmul locuinţei Tale, şi dă-i acelui străin tot ceea ce-Ţi va cere, pentru ca toate popoarele pământului să-Ţi cunoască Numele, să se teamă de Tine aşa cum se teme poporul Tău, Israel, şi să ştie că Numele Tău este chemat peste această Casă, pe care am zidit-o eu.

³⁴ Când poporul Tău va merge la război împotriva duşmanilor săi, acolo unde îl vei trimite, şi Ţi se va ruga cu mâinile îndreptate înspre cetatea aceasta, pe care ai ales-o Tu şi înspre Casa pe care am zidit-o pentru Numele Tău, ³⁵ ascultă din ceruri rugăciunea lor şi cererea lor şi fă-le dreptate. ³⁶ Când vor păcătui împotriva Ta – căci nu este om care să nu păcătuiască – şi, mâniindu-te pe ei, îi vei da pe mâna duşmanilor lor, care îi vor duce captivi într-o ţară îndepărtată sau apropiată, ³⁷ dacă acolo, în ţara unde au fost luaţi captivi, îşi vor cerceta inimile, dacă se vor întoarce la Tine şi vor căuta bunăvoinţa Ta în ţara captivităţii lor, spunând: «Am păcătuit, am greşit şi am săvârşit răul!», ³⁸ dacă de acolo, din ţara unde au fost luaţi captivi, se vor întoarce la Tine din toată inima lor şi din tot sufletul lor, dacă se vor ruga cu mâinile îndreptate înspre ţara lor, pe care le-ai dat-o strămoşilor lor, înspre cetatea pe care Tu ai ales-o şi înspre Casa pe care am zidit-o eu pentru Numele Tău, ³⁹ atunci, ascultă din ceruri, tărâmul locuinţei Tale, rugăciunea lor şi cererile lor şi fă-le dreptate! Iartă poporul Tău, care a păcătuit faţă de Tine! ⁴⁰ Acum, Dumnezeul meu, Te rog, lasă ca ochii Tăi să fie deschişi şi urechile Tale să ia aminte la rugăciunea făcută în locul acesta!

⁴¹ Acum, Doamne Dumnezeule, vino la locul Tău de odihnă, Tu şi Chivotul tăriei Tale! Lasă ca preoţii Tăi, Doamne Dumnezeule, să se îmbrace cu mântuirea, iar sfinţii Tăi să se bucure de bunătatea Ta! ⁴² Doamne, Dumnezeule, nu-Ţi întoarce faţa de la unsul Tău! Adu-Ţi aminte de promisiunile^[e] făcute robului Tău David!“