Invazia egipteană

¹Când domnia lui Roboam s-a statornicit şi s-a întărit, el a părăsit Legea Domnului şi tot Israelul^[a] a părăsit-o împreună cu el. ² În al cincilea an de domnie a regelui Roboam, Şişak, monarhul Egiptului, a înaintat împotriva Ierusalimului, căci israeliţii fuseseră necredincioşi Domnului. ³ El era însoţit de o mie două sute de care şi de şaizeci de mii de călăreţi. Împreună cu aceştia a venit şi din Egipt un popor fără număr, dintre libieni, suchiţi^[b] şi cuşiţi^[c]. ⁴ El a capturat cetăţile fortificate ale lui Iuda şi a ajuns până la Ierusalim.

⁵ Atunci profetul Şemaia s-a înfăţişat înaintea lui Roboam şi a căpeteniilor lui Iuda, care se strânseseră la Ierusalim, fugind dinaintea lui Şişak, şi le-a zis:

– Aşa vorbeşte Domnul: „Voi M-aţi părăsit! De aceea şi Eu vă părăsesc lăsându-vă în mâna lui Şişak!“

⁶ Atunci căpeteniile lui Israel şi regele s-au smerit şi au zis:

– Domnul este drept!

⁷ Când a văzut Domnul că s-au smerit, Cuvântul Domnului a vorbit din nou lui Şemaia, zicând: „Pentru că s-au smerit, nu-i voi nimici de tot, ci le voi veni curând în ajutor şi nu-Mi voi revărsa mânia peste Ierusalim prin mâna lui Şişak. ⁸ Totuşi vor fi robii lui Şişak şi vor afla ce deosebire este între a-Mi sluji Mie şi a sluji regilor^[d] altor ţări.“

⁹ Şişak, monarhul Egiptului, a asediat Ierusalimul şi a luat comorile Casei Domnului şi comorile palatului regelui; a luat totul. A luat şi scuturile de aur făcute de Solomon. ¹⁰ În locul lor, regele Roboam a făcut nişte scuturi de bronz pe care le-a încredinţat căpeteniilor gărzilor^[e], cei care păzeau intrarea palatului regelui. ¹¹ De fiecare dată când regele mergea la Casa Domnului, gărzile veneau şi le purtau înaintea lui, după care le aduceau înapoi în odaia gărzilor. ¹² Pentru că s-a smerit, mânia Domnului s-a abătut de la el şi nu l-a nimicit de tot. Încă se mai găseau în Iuda unele lucruri bune.

¹³ Regele Roboam şi-a întărit cârmuirea la Ierusalim şi a continuat să domnească. Roboam avea patruzeci şi unu de ani când a devenit rege şi a domnit timp de şaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea pe care Domnul a ales-o dintre toate seminţiile lui Israel ca să-Şi pună Numele acolo. Numele mamei lui era Naama, amonita. ¹⁴ El a făcut ce este rău, pentru că nu şi-a pus inima să-L caute pe Domnul. ¹⁵ Faptele lui Roboam, de la început până la sfârşit, nu sunt scrise oare în „Cronicile profetului Şemaia şi ale văzătorului Ido“, cele referitoare la genealogii? Între Roboam şi Ieroboam a fost război în tot timpul vieţii lor. ¹⁶ Roboam s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în Cetatea lui David, iar în locul lui a domnit fiul său Abia.