Intrarea triumfală în Ierusalim
1Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe şi Betania, lângă Muntele Măslinilor, Isus i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi în sat, 2spunându-le: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi imediat ce intraţi în el, veţi găsi legat un măgăruş pe care nu a încălecat încă nici un om. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l! 3Dacă vă va zice cineva: «De ce faceţi aceasta?», să-i spuneţi: «Domnul are nevoie de el. Şi imediat îl va trimite înapoi aici.»“ 4Ei s-au dus, au găsit măgăruşul legat lângă uşă, afară în stradă, şi l-au dezlegat. 5Cei care stăteau acolo i-au întrebat: „Ce faceţi de dezlegaţi măgăruşul?“ 6Ei le-au zis aşa cum le spusese Isus şi aceştia i-au lăsat să plece. 7Au adus măgăruşul la Isus, şi-au pus hainele peste el, iar Isus S-a aşezat deasupra lui. 8Mulţi îşi aşterneau hainele pe drum,[a] iar alţii presărau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmpuri. 9Cei care mergeau înainte şi cei care-L urmau strigau:
„Osana![b]
Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului![c]
Osana în locurile preaînalte!“
Isus curăţă Templul
11A intrat în Ierusalim, în Templu, s-a uitat de jur-împrejur la toate lucrurile şi, pentru că era deja seara târziu, S-a dus la Betania împreună cu cei doisprezece.
12În ziua următoare, după ce au ieşit din Betania, lui Isus I s-a făcut foame. 13A văzut de departe un smochin care avea frunze şi S-a dus să vadă dacă va găsi ceva în el. Dar, când a ajuns, n-a găsit decât frunze, pentru că nu era vremea smochinelor. 14Atunci i-a zis: „În veac să nu mai mănânce nimeni roade din tine!“ Ucenicii Lui au auzit aceasta.
15Au ajuns în Ierusalim. El a intrat în Templu[e] şi a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei 16şi nu lăsa pe nimeni să ducă vreo marfă[f] prin Templu. 17El îi învăţa şi le zicea: „Oare nu este scris:
«Casa Mea va fi numită
o casă de rugăciune pentru toate neamurile.»[g]?
Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!“[h]
18Conducătorii preoţilor şi cărturarii au auzit lucrul acesta şi căutau o modalitate să-L omoare, pentru că se temeau de El, deoarece întreaga mulţime era uimită de învăţătura Lui. 19Şi ori de câte ori se făcea târziu, Isus şi ucenicii Lui[i] ieşeau afară din cetate.
Smochinul uscat. Puterea credinţei
20Dimineaţa, când au trecut pe lângă smochin, au văzut că era uscat din rădăcini. 21Petru şi-a amintit ce se întâmplase şi i-a zis:
– Rabbi[j], iată că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!
22Isus a răspuns:
– Aveţi credinţă în Dumnezeu! 23Adevărat[k] vă spun că dacă cineva ar zice acestui munte: „Ridică-te şi aruncă-te în mare!“ şi nu s-ar îndoi în inima lui, ci ar crede că ceea ce spune se va întâmpla, i se va da întocmai! 24De aceea vă spun că toate lucrurile pe care le cereţi atunci când vă rugaţi, să credeţi că le-aţi şi primit şi ele vi se vor da. 25Şi când staţi în picioare rugându-vă, să iertaţi dacă aveţi ceva împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru Care este în ceruri să vă ierte vouă greşelile. 26(Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru Care este în ceruri nu va ierta greşelile voastre.)[l]
Autoritatea lui Isus
27Au intrat apoi din nou în Ierusalim. În timp ce se plimba prin Templu, au venit la El conducătorii preoţilor, cărturarii şi bătrânii 28şi L-au întrebat:
– Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat această autoritate ca să le faci?
29Isus le-a răspuns:
– Vă voi pune o întrebare. Răspundeţi-Mi, şi vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri. 30Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!
31Ei au început să vorbească între ei şi să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?». 32Sau să răspundem: «De la oameni!»?“ Ei se temeau de mulţime, fiindcă toţi considerau că Ioan a fost într-adevăr un profet.
33Aşa că I-au răspuns lui Isus:
– Nu ştim!
Atunci şi Isus le-a zis:
– Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.