Marcu 13

Semne ale sfârşitului

¹După ce a ieşit din Templu, unul dintre ucenicii Lui I-a zis:

– Învăţătorule, iată ce pietre^[a] şi ce clădiri!

²Isus i-a răspuns:

– Vezi tu clădirile acestea mari? Nu va fi lăsată aici piatră pe piatră; totul va fi dărâmat!^[b]

³Apoi S-a aşezat pe Muntele Măslinilor, în dreptul Templului şi, în timp ce erau doar ei singuri, Petru, Iacov, Ioan şi Andrei L-au întrebat:

⁴– Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul când urmează să fie împlinite toate acestea?

⁵Isus a început să le vorbească astfel:

– Vedeţi să nu vă înşele cineva! ⁶Vor veni mulţi în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Acela!“ şi vor înşela astfel pe mulţi. ⁷Când veţi auzi de războaie şi veşti de războaie, să nu vă neliniştiţi! Aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul. ⁸Un neam se va ridica împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. Vor fi cutremure în diverse locuri şi va fi foamete. Dar acestea sunt doar începutul durerilor naşterii. ⁹Luaţi seama la voi înşivă! Vă vor da pe mâna sinedriilor^[c] şi veţi fi bătuţi în sinagogi. Veţi fi puşi să staţi înaintea guvernatorilor şi înaintea regilor din pricina Mea, ca să fiţi mărturie înaintea lor. ¹⁰Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie vestită la toate neamurile. ¹¹Când vă vor duce să vă dea pe mâna lor, să nu vă îngrijoraţi dinainte cu privire la ceea ce veţi vorbi, ci spuneţi ce vi se va da chiar în ceasul acela! Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Sfânt. ¹²Fratele îl va trăda şi-l va da la moarte pe fratele său, iar tatăl pe copilul său; copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi-i vor da la moarte. ¹³Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu, dar cel ce va răbda până la sfârşit va fi mântuit.

¹⁴Când veţi vedea „urâciunea pustiirii“^[d] stând acolo unde n-ar trebui – cel ce citeşte, să înţeleagă –, atunci cei din Iudeea să fugă în munţi! ¹⁵Cel ce va fi pe acoperişul casei să nu coboare, nici să nu intre în casă ca să-şi ia ceva din ea, ¹⁶iar cel ce va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina! ¹⁷Vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! ¹⁸Rugaţi-vă să nu se întâmple iarna. ¹⁹Căci în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare cum n-a mai fost de la începutul creaţiei, pe care a făurit-o Dumnezeu, şi până acum, şi nici nu va mai fi! ²⁰Iar dacă Domnul n-ar fi scurtat numărul zilelor, nici un om n-ar fi scăpat; dar, din pricina celor aleşi, pe care El i-a ales, El a scurtat numărul zilelor. ²¹Dacă cineva vă va spune atunci: „Iată, Cristosul este aici!“ sau „Iată, este acolo!“, să nu credeţi! ²²Căci se vor ridica cristoşi falşi şi profeţi falşi şi vor face semne şi minuni, pentru a-i înşela, dacă este posibil, pe cei aleşi. ²³Voi însă păziţi-vă; v-am spus mai dinainte toate lucrurile!

²⁴Dar în zilele acelea, după necazul acela,

²⁶Atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori^[f], cu mare putere şi slavă. ²⁷Atunci El va trimite îngerii, iar ei îi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.

²⁸Învăţaţi de la smochin pilda lui: când mlădiţa lui devine deja fragedă şi încep să apară frunzele, ştiţi că vara este aproape. ²⁹Tot aşa şi voi, când vedeţi că se întâmplă aceste lucruri, să ştiţi că El^[g] este aproape, este chiar la uşi. ³⁰Adevărat vă spun că nu va trece această generaţie până se vor întâmpla toate aceste lucruri. ³¹Cerul şi pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece!

Îndemn la veghere

³²Dar despre ziua sau ora aceea nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. ³³Fiţi atenţi! Vegheaţi!^[h] Căci nu ştiţi când va sosi vremea.

³⁵Vegheaţi deci pentru că nu ştiţi când vine stăpânul casei – sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşului, sau dimineaţa^[i] – ³⁶şi să nu cumva, venind pe neaşteptate, să vă găsească dormind! ³⁷Ceea ce vă spun vouă, spun tuturor: vegheaţi!