Alegerea suverană a lui Dumnezeu

¹Spun adevărul în Cristos, nu mint: conştiinţa mea, prin Duhul Sfânt, îmi este martoră ² că am o mare întristare şi o durere permanentă în inimă, ³ întrucât aş vrea, mai degrabă, ca eu însumi să fiu blestemat şi despărţit de Cristos de dragul fraţilor mei, al rudelor mele după trup ⁴ şi anume israeliţii! Ale lor sunt înfierea^[a], slava^[b], legămintele, darea Legii, închinarea şi promisiunile. ⁵ Ai lor sunt patriarhii şi din ei a venit, după trup, Cristos, Care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci^[c]! Amin.

⁶ Dar aceasta nu înseamnă că a fost fără efect Cuvântul^[d] lui Dumnezeu. Pentru că nu toţi care sunt din Israel sunt Israel. ⁷ Şi deşi sunt sămânţa lui Avraam nu toţi sunt copiii săi, ci, aşa cum este scris: „Prin Isaac îşi va primi numele sămânţa^[e] ta.“^{[f] 8} Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt priviţi ca sămânţă. ⁹ Căci iată care a fost cuvântul promisiunii: „La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, iar Sara va avea un fiu.“^{[g] 10} Ba mai mult, Rebeca a rămas însărcinată de la un singur om^[h], strămoşul nostru Isaac. ¹¹ Şi chiar înainte ca cei doi gemeni să se fi născut sau să fi făcut ceva bine sau rău, – pentru ca scopul lui Dumnezeu în alegere să poată rămâne, nu prin fapte, ci prin Cel Care cheamă, – ¹² i s-a spus: „Cel mai mare îi va sluji celui mai mic.“^{[i] 13} Aşa cum este scris:

¹⁴ Deci ce vom spune: nu cumva este nedreptate din partea lui Dumnezeu? În nici un caz! ¹⁵ Căci lui Moise i-a spus:

¹⁶ Deci nu este ceva care ţine de cel care doreşte sau de cel care se străduieşte, ci ţine de Dumnezeu, Care arată îndurare, ¹⁷ pentru că, în Scripturi, Dumnezeu îi spune lui Faraon:

¹⁸ Astfel, El are milă de cine doreşte şi împietreşte pe cine doreşte.

¹⁹ Mă vei întreba deci: „Atunci, de ce mai acuză?! Căci cine se poate împotrivi voii Lui?!“ ²⁰ Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să te contrazici cu Dumnezeu?! Oare cel modelat îi va spune celui care l-a modelat: „De ce m-ai făcut aşa?“?^{[m] 21} Oare nu are olarul dreptul ca, din acelaşi bulgăre de lut, să facă şi un vas pentru întrebuinţări deosebite, dar şi unul pentru folosinţă obişnuită? ²² Şi ce dacă Dumnezeu, dorind să-Şi arate mânia şi să-Şi facă cunoscută puterea, a avut răbdare cu cei care erau vase ale mâniei Sale, pregătite pentru distrugere? ²³ Şi ce dacă El a procedat astfel ca să-Şi facă cunoscută bogăţia slavei Sale faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le pregătise mai dinainte pentru slavă, ²⁴ incluzându-ne şi pe noi, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri? ²⁵ Aşa cum spune în Osea:

²⁷ Iar Isaia strigă despre Israel:

²⁹ Aşa cum a prezis Isaia:

Necredinţa lui Israel

³⁰ Şi atunci ce vom spune? Neamurile, care n-au urmărit dreptatea, totuşi au primit-o, – şi anume o dreptate care este prin credinţă –, ³¹ însă Israel, care urmărea dreptatea printr-o Lege, n-a reuşit s-o obţină. ³² De ce n-a reuşit? Pentru că ei n-au urmărit acest lucru prin credinţă, ci, ca şi cum ar fi fost posibil, prin fapte. Ei s-au împiedicat de Piatra de poticnire, ³³ aşa cum este scris: