Rămăşiţa lui Israel

¹Atunci întreb: Şi-a respins Dumnezeu poporul? În nici un caz! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. ² Dumnezeu nu Şi-a respins poporul pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce spune Scriptura despre Ilie? Cum I-a vorbit lui Dumnezeu împotriva lui Israel? ³ „Doamne, Ţi-au omorât profeţii şi Ţi-au dărâmat altarele. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să-mi ia şi mie viaţa!“^{[a] 4} Însă ce i-a răspuns Dumnezeu^[b]? „Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal^[c].“^{[d] 5} Tot aşa este şi acum: există o rămăşiţă care a fost aleasă prin har, ⁶ iar dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte, pentru că altfel harul n-ar mai fi har. ⁷ Şi atunci? Israel n-a obţinut ceea ce căuta, dar cei aleşi au obţinut; iar ceilalţi au fost împietriţi, ⁸ aşa cum este scris:

⁹ Iar David spune:

Mântuirea neamurilor

¹¹ Atunci întreb: s-au împiedicat ei ca să cadă pentru totdeauna? În nici un caz, ci, datorită greşelii lor, mântuirea a ajuns la neamuri, pentru a-i face pe israeliţi geloşi. ¹² Deci dacă greşeala lor a fost bogăţie pentru lume, iar eşecul lor a fost bogăţie pentru neamuri, cu cât mai mult va fi plinătatea întoarcerii lor?!

¹³ Acum vă vorbesc vouă, neamurilor: având în vedere că sunt un apostol al neamurilor, eu îmi glorific slujirea ¹⁴ încercând, cumva, să stârnesc gelozia celor din neamul meu şi să-i salvez astfel pe unii dintre ei. ¹⁵ Căci dacă respingerea lor a adus împăcarea lumii, ce va aduce atunci primirea lor, dacă nu viaţă din morţi?! ¹⁶ Iar dacă partea din aluat, oferită ca cel dintâi rod, este sfântă, atunci tot aluatul este sfânt^[g]; şi dacă rădăcina este sfântă, atunci şi ramurile sunt sfinte.

¹⁷ Dar dacă unele ramuri au fost rupte, şi tu, care eşti o ramură de măslin sălbatic, ai fost altoită în locul lor şi ai devenit părtaşă la rădăcina^[h] bogată a măslinului, ¹⁸ nu te lăuda faţă de ramuri! Însă, dacă te lauzi, aminteşte-ţi: nu tu susţii rădăcina, ci rădăcina te susţine pe tine! ¹⁹ Vei spune: „Ramurile au fost rupte ca să fiu altoit eu!“ ²⁰ Aşa este. Ele au fost rupte pentru că n-au crezut, iar tu stai numai prin credinţă! Deci nu fi mândru, ci teme-te! ²¹ Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile naturale, nu te va cruţa nici pe tine! ²² Uită-te deci la bunătatea şi la severitatea lui Dumnezeu: El este sever cu cei care au căzut, iar cu tine este bun, dacă rămâi în bunătatea Lui. Altfel, şi tu vei fi tăiat. ²³ Şi chiar ei, dacă nu persistă în necredinţă, vor fi altoiţi, pentru că Dumnezeu are putere să-i altoiască din nou. ²⁴ Dacă tu ai fost tăiat din ceea ce, prin natură, este un măslin sălbatic şi ai fost altoit, împotriva naturii, într-un măslin bun, cu cât mai mult aceste ramuri naturale vor fi altoite înapoi, în propriul lor măslin?

Întregul Israel va fi mântuit

²⁵ Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi această taină^[i], ca să nu pretindeţi că aţi fi mai înţelepţi decât sunteţi: o parte din Israel a experimentat împietrirea, până când va intra numărul complet al neamurilor. ²⁶ Şi astfel^[j] tot Israelul va fi mântuit^[k], după cum este scris:

²⁸ În ce priveşte Evanghelia, ei sunt duşmani, spre binele vostru, însă, în ce priveşte alegerea, ei sunt iubiţi, datorită patriarhilor lor. ²⁹ Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt definitive. ³⁰ Aşa cum voi aţi fost cândva neascultători faţă de Dumnezeu, dar acum aţi primit îndurare datorită neascultării lor, ³¹ la fel sunt şi ei acum neascultători, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să poată primi şi ei (acum)^[m] îndurare. ³² Fiindcă Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, ca să-Şi arate îndurarea faţă de toţi.

Laudă lui Dumnezeu

³³ O, adâncul bogăţiei înţelepciunii şi^[n] cunoaşterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui!

³⁶ Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.