Plângeri 3

⁴ El mi-a îmbătrânit trupul şi pielea
    şi mi-a zdrobit oasele.
⁵ M-a asediat şi m-a înconjurat
    cu otravă şi cu nenorocire.
⁶ M-a făcut să locuiesc în întunecimi
    asemenea celor morţi demult.

⁷ M-a înconjurat cu un zid, ca să nu pot scăpa,
    şi m-a pus în lanţuri grele.
⁸ Chiar şi atunci când strig şi plâng după ajutor,
    El îmi respinge rugăciunea.
⁹ Drumurile mi le-a blocat cu pietre cioplite
    şi mi-a întortocheat cărările.

¹⁰ A fost pentru mine ca un urs care stă la pândă
    şi ca un leu aflat într-un loc ascuns.
¹¹ M-a abătut de la căile mele, m-a sfâşiat
    şi m-a lăsat pustiit.
¹² Şi-a încordat arcul
    şi m-a făcut ţinta săgeţii Lui.

¹³ Mi-a străpuns inima
    cu săgeţi din tolba Lui.
¹⁴ Am ajuns de râsul tuturor celor din poporul meu.
    Sunt batjocorit toată ziua în cântecele lor.
¹⁵ M-a îndestulat cu ierburi amare
    şi m-a săturat cu pelin.

¹⁶ Mi-a zdrobit dinţii cu pietriş
    şi m-a culcat în cenuşă^[a].
¹⁷ Mi-a luat pacea
    şi am uitat ce înseamnă fericirea.
¹⁸ Am zis: „S-a dus puterea mea de viaţă
    şi ceea ce nădăjduiam de la Domnul!“

¹⁹ Îmi amintesc de durerea şi de rătăcirea mea,
    de amărăciune şi de pelin.
²⁰ Sufletul meu îşi aduce aminte mereu de ele
    şi se întristează în mine.
²¹ Dar iată ce-mi vine în minte
    şi ce mă face să mai nădăjduiesc:

²² „Îndurările^[b] Domnului nu s-au sfârşit,
    mila Lui nu este la capăt.^[c]
23 Ele se înnoiesc în fiecare dimineaţă;
    mare este credincioşia Ta!“
²⁴ Am zis sufletului meu: „Domnul este moştenirea mea
    şi de aceea voi nădăjdui în El!“

²⁵ Domnul este bun cu cel ce nădăjduieşte în El,
    cu sufletul care-L caută.
²⁶ Bine este să aştepţi în tăcere
    izbăvirea Domnului.
²⁷ Este bine ca omul să poarte un jug
    în tinereţea lui.

²⁸ Să stea singur şi să tacă,
fiindcă Domnul l-a aşezat pe gâtul lui;
²⁹ să-şi umple gura cu ţărână –
    s-ar putea să mai existe nădejde;
³⁰ să-şi dea obrazul celui ce-l loveşte
    şi să se sature de insulte!

³¹ Fiindcă Stăpânul nu respinge
    pentru totdeauna.
³² Ci, când mâhneşte pe cineva, se îndură iarăşi de el,
    după bunătatea Lui cea mare.
³³ Căci El nu necăjeşte,
    nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor.

³⁴ Când sunt călcaţi în picioare
    toţi prizonierii unei ţări,
³⁵ când dreptatea umană este îndepărtată
    înaintea Celui Preaînalt,
³⁶ când un om este nedreptăţit în cauza lui,
    nu vede, oare, Stăpânul?

³⁷ Cine poate spune ceva şi să se înfăptuiască,
    dacă Stăpânul nu a poruncit?
³⁸ Oare nu din gura Celui Preaînalt vine
    şi nenorocirea, şi bunăstarea?^[d]
39 Atunci de ce murmură omul,
    când este pedepsit pentru păcatele lui?

⁴⁰ Să luăm aminte la căile noastre, să le cercetăm
    şi să ne întoarcem la Domnul.
⁴¹ Să ne înălţăm inimile şi mâinile
    spre Dumnezeul din ceruri şi să spunem:
⁴² „Am păcătuit şi ne-am răzvrătit,
    iar Tu nu ai iertat!“

⁴³ Te-ai învăluit cu mânie şi ne-ai urmărit;
    ai ucis fără milă.
⁴⁴ Te-ai învăluit cu un nor,
    ca nici o rugăciune să nu ajungă la Tine.
⁴⁵ Ne-ai prefăcut în gunoi şi în murdărie
    în mijlocul popoarelor.

⁴⁶ Toţi vrăjmaşii noştri
    şi-au deschis larg gura împotriva noastră.
⁴⁷ Am avut parte de groază şi de groapă,
    de prăpăd şi de distrugere.
⁴⁸ Şuvoaie de lacrimi se scurg din ochii mei
    căci fiica poporului meu a fost distrusă.

⁴⁹ Ochii mi se vor topi de lacrimi neîncetat
    şi fără oprire,
⁵⁰ până când Domnul din ceruri
    va privi şi va lua aminte.
⁵¹ Mi s-a întristat sufletul când le-am văzut
    pe toate fiicele cetăţii mele.

⁵² Cei ce-mi erau vrăjmaşi fără motiv
    m-au vânat ca pe o pasăre.
⁵³ Au încercat să-mi pună capăt vieţii într-o groapă
    şi au aruncat cu pietre în mine.
⁵⁴ Apele s-au revărsat peste capul meu
    şi mi-am zis: „Sunt pierdut!“

⁵⁵ Dar am chemat Numele Tău, Doamne,
    din adâncimile gropii.
⁵⁶ Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ţi astupa urechea
    la strigătele mele după ajutor!“
⁵⁷ În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat
    şi mi-ai răspuns: „Nu te teme!“

⁵⁸ Stăpâne, Tu ai apărat cauza sufletului meu,
mi-ai răscumpărat viaţa!
⁵⁹ Doamne, Tu ai văzut răul care mi s-a făcut!
    Judecă-mi cauza!
⁶⁰ Ai văzut toată dorinţa lor de răzbunare
    şi planurile lor împotriva mea.

⁶¹ Doamne, Tu le-ai auzit batjocurile
    şi toate uneltirile îndreptate împotriva mea,
⁶² ai auzit şoaptele potrivnicilor mei
    şi murmurul lor îndreptat înspre mine toată ziua.
⁶³ Priveşte! Şezând sau în picioare,
    ei mă batjocoresc în cântecele lor!

⁶⁴ Răsplăteşte-le, Doamne,
    după faptele mâinilor lor!
⁶⁵ Pune un văl peste inimile lor
    şi fie blestemul Tău peste ei!
⁶⁶ Urmăreşte-i în mânia Ta şi nimiceşte-i
    de sub ceruri, Doamne!