Plângeri 2

² Stăpânul a spulberat fără milă
    toate locuinţele lui Iacov.
În furia Lui, a dărâmat
    fortăreţele fiicei lui Iuda;
a aruncat la pământ, în ocară,
    regatul şi pe conducătorii lui.

³ În mânia Lui aprigă, a retezat
    întreaga putere^[c] a lui Israel.
La apropierea duşmanului,
    Şi-a retras dreapta de la el;
El a ars în Iacov, ca o văpaie
    ce mistuie totul în jurul ei.

⁴ Asemenea unui vrăjmaş, Şi-a încordat arcul
    şi Şi-a pregătit dreapta;
asemenea unui duşman, a distrus
    tot ce era plăcut privirilor.
Şi-a revărsat mânia ca un foc
    peste cortul^[d] fiicei Sionului.

⁵ Stăpânul a ajuns asemenea unui vrăjmaş:
    l-a spulberat pe Israel,
i-a spulberat toate palatele
    şi i-a distrus fortăreţele.
S-au înmulţit bocetele şi vaietele
    în mijlocul fiicei lui Iuda.

⁶ Şi-a devastat Locuinţa^[e] ca pe o grădină,
    şi-a distrus locul Lui de întâlnire.
Domnul a făcut să fie uitate în Sion
    sărbătorile şi Sabatele.
În indignarea Lui aprigă, i-a îndepărtat
    pe rege şi pe preot.

⁷ Stăpânul Şi-a respins altarul,
    Şi-a abandonat Lăcaşul.
A dat în mâinile vrăjmaşului
    zidurile palatelor lui.
Ei au strigat în Casa Domnului
    ca într-o zi de sărbătoare.

⁸ Domnul a hotărât să distrugă
    zidul fiicei Sionului.
El a întins o linie de măsurat
    şi nu Şi-a retras mâna de la distrugere.
El a făcut întăritura şi zidul să plângă,
    astfel că ele suferă împreună.

⁹ Porţile ei au fost îngropate în pământ,
    iar zăvoarele i-au fost rupte şi distruse.
Regele şi conducătorii ei sunt exilaţi printre neamuri,
    Legea nu mai este,
iar profeţii ei nu mai primesc
    nici o vedenie de la Domnul.

¹⁰ Bătrânii fiicei Sionului
    stau pe pământ tăcuţi;
şi-au presărat ţărână deasupra capului
    şi s-au îmbrăcat cu saci.
Fecioarele Ierusalimului
    îşi pleacă capul în pământ.

¹¹ Ochii mei s-au sfârşit de atâta plâns,
    iar măruntaiele-mi fierb;
ficatul mi se varsă pe pământ,
    deoarece fiica poporului meu este zdrobită;
copiii şi cei alăptaţi
    sunt leşinaţi pe străzile cetăţii.

¹² Ei zic către mamele lor:
    „Unde este pâinea şi vinul?“
şi cad leşinaţi, asemenea răniţilor,
    pe drumurile cetăţii,
dându-şi ultima suflare
    la pieptul mamelor lor.

¹³ „Cum să te încurajez? Cu ce să te asemăn,
    fiică a Ierusalimului?
Cu ce să te compar şi cum să te alin,
    fiică fecioară a Sionului?
Căci rana ta este mare, este asemenea mării!
    Cine te va putea vindeca?

¹⁴ Profeţii tăi au avut pentru tine viziuni
    false şi amăgitoare;
nu ţi-au scos la iveală păcatele,
    ca să te scape astfel de captivitate.
Ei ţi-au spus oracole
    false şi înşelătoare.

¹⁵ Toţi trecătorii
    bat din palme înaintea ta.
Ei fluieră şi dau din cap
    în faţa fiicei Ierusalimului, zicând:
„Aceasta este cetatea care era numită
    întruchiparea perfectă a frumuseţii
        şi bucuria întregului pământ?!“

¹⁶ Toţi vrăjmaşii tăi
    îşi deschid larg gura împotriva ta.
Fluieră, scrâşnesc din dinţi
    şi spun: „Am înghiţit-o!
Da, aceasta e ziua pe care am aşteptat-o!
    Am ajuns s-o vedem!“

¹⁷ Domnul a înfăptuit ceea ce plănuise;
    Şi-a împlinit cuvântul
        pe care îl poruncise încă din zilele din vechime.
Te-a distrus fără milă,
    a făcut din tine bucuria vrăjmaşilor tăi
        şi a înălţat puterea^[f] duşmanilor tăi.

¹⁸ Strigă către Stăpânul,
    o, zid al fiicei Sionului!
Lasă^[g] lacrimile să curgă ca un râu
    ziua şi noaptea!
Nu-ţi oferi nici un răgaz!
    Ochii tăi, fiică, să nu aibă odihnă!

¹⁹ Ridică-te! Plângi în noapte,
    la începutul străjilor!^[h]
Varsă-ţi inima, asemenea apei,
    înaintea Stăpânului!
Ridică-ţi mâinile spre El
    pentru viaţa copiilor tăi,
care sunt leşinaţi de foame
    la capătul fiecărei străzi.

²⁰ Priveşte, Doamne, şi ia aminte!
    Cui i-ai mai făcut Tu aşa ceva?
Să-şi mănânce femeile rodul pântecului lor,
    copiii pe care i-au dezmierdat?!
Să fie ucişi preoţii şi profeţii
    în Lăcaşul Stăpânului?!

²¹ Băieţii şi bătrânii
    zac împreună, doborâţi la pământ, pe străzi;
fecioarele şi tinerii mei
    au căzut răpuşi de sabie.
I-ai ucis în ziua mâniei Tale
    şi i-ai înjunghiat fără milă.

²² Ai chemat teroarea peste mine,
    din toate părţile, ca la o zi de sărbătoare!
În ziua mâniei Domnului, nimeni n-a scăpat,
    nici n-a supravieţuit!
Pe cei îngrijiţi şi crescuţi de mine
    i-a nimicit vrăjmaşul.