Plângeri 5

¹Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat!
    Uită-te şi vezi ruşinea noastră!
² Moştenirea noastră s-a dus la necunoscuţi,
    iar casele noastre – la străini.
³ Am ajuns orfani de tată,
    iar mamele noastre sunt ca nişte văduve.
⁴ Apa noastră o bem pe bani,
    iar lemnele noastre trebuie să le cumpărăm.
⁵ Prigonitorii noştri sunt pe urmele noastre.
    Suntem obosiţi, dar nu suntem lăsaţi să ne odihnim.
⁶ Ne-am aliat cu Egiptul şi cu Asiria,
    ca să ne săturăm cu pâine.
⁷ Părinţii noştri au păcătuit şi nu mai sunt,
    iar noi purtăm pedeapsa lor.
⁸ Sclavii stăpânesc peste noi
    şi nimeni nu ne eliberează din mâna lor.
⁹ Ne câştigăm pâinea riscându-ne viaţa
    din cauza sabiei din pustie.
¹⁰ Ne arde pielea ca un cuptor
    de febra pricinuită de foame.
¹¹ Au necinstit pe femei în Sion,
    pe fecioare – în cetăţile lui Iuda.
¹² Prinţii au fost spânzuraţi de mâinile lor,
    iar bătrânilor nu li s-a dat cinste.
¹³ Tinerii trudesc la piatra de moară,
    iar copiii cad sub poverile de lemne.
¹⁴ Bătrânii nu mai vin la poarta cetăţii,
    iar tinerii au încetat să mai cânte.
¹⁵ S-a dus bucuria din inimile noastre,
    iar dansul nostru s-a prefăcut în jale.
¹⁶ A căzut coroana de pe capul nostru.
    Vai de noi, căci am păcătuit!
¹⁷ Iată de ce ne leşină inima,
    iată de ce ni s-au întunecat ochii:
¹⁸ muntele Sion a ajuns pustiit
    şi pe el se plimbă şacalii^[a].