Ieremia 2

‘Îmi amintesc de credincioşia tinereţii tale,
    cum, mireasă fiind, Mă iubeai
şi Mă urmai prin pustie,
    pe un pământ nesemănat.
³ Israel era sfântul Domnului,
    primul rod al recoltei Lui;
toţi cei ce mâncau din el se făceau vinovaţi
    şi nenorocirea venea peste ei, zice Domnul.’»“

⁴ „Ascultaţi Cuvântul Domnului, casă a lui Iacov,
    toate clanurile Casei lui Israel!

⁵ Aşa vorbeşte Domnul:

«Ce nedreptate au găsit strămoşii voştri în Mine
    de s-au depărtat de Mine?
Ei s-au dus după nimicuri
    şi ei înşişi au devenit nimicuri.
⁶ Nu s-au întrebat: ‘Unde este Domnul,
    Care ne-a scos din ţara Egiptului
şi ne-a condus prin pustie,
    printr-un pământ uscat şi plin de gropi,
printr-un pământ al secetei şi al umbrei morţii,
    printr-un pământ pe unde nimeni nu trece şi unde nu locuieşte nici un om?’
⁷ V-am dus într-o ţară roditoare,
    ca să mâncaţi din rodul ei şi din bunătăţile ei,
însă voi aţi venit şi Mi-aţi pângărit ţara,
    Mi-aţi prefăcut moştenirea într-o urâciune.
⁸ Preoţii nu s-au întrebat:
    ‘Unde este Domnul?’
Cei ce mânuiesc Legea nu M-au cunoscut;
    păstorii^[a] s-au răzvrătit împotriva Mea.
Profeţii au profeţit prin Baal
    şi s-au dus după cei ce nu pot fi de nici un folos.

⁹ De aceea mă voi certa din nou cu voi, zice Domnul,
    şi mă voi certa şi cu copiii copiilor voştri.
¹⁰ Treceţi în ostroavele Chitim^[b] şi priviţi!
    Trimiteţi la Chedar^[c] şi luaţi aminte;
        vedeţi dacă acolo s-a întâmplat aşa ceva!
¹¹ Şi-a schimbat vreun neam zeii,
    măcar că ei nu sunt Dumnezeu?
Poporul Meu însă şi-a^[d] schimbat Slava
    cu ceva care nu-i este de nici un folos.
¹² Miraţi-vă de aceasta, o, ceruri,
    înfioraţi-vă şi dezlănţuiţi-vă, zice Domnul,
¹³ căci poporul Meu a săvârşit două rele:
    M-au părăsit pe Mine,
        Izvorul apelor vii,
şi şi-au săpat puţuri,
    puţuri sparte, care nu pot ţine apă.
¹⁴ Este Israel un sclav din naştere?
    Atunci de ce a devenit pradă?
¹⁵ Leii răcnesc împotriva lui
    şi îşi ridică glasurile.
Ei îi pustiesc ţara;
    cetăţile îi sunt arse şi fără locuitori.
¹⁶ Chiar şi cei din Nof^[e] şi Tahpanhes
    ţi-au zdrobit creştetul capului^[f].
¹⁷ Nu ţi-ai provocat tu singur lucrul acesta
    pentru că L-ai părăsit pe Domnul, Dumnezeul tău,
        când El te conducea pe cale?
¹⁸ Şi acum, de ce te duci în Egipt
    să bei apă din Şihor^[g]?
De ce mergi în Asiria
    să bei apă din râu^[h]?
¹⁹ Răutatea ta te va pedepsi;
    răzvrătirea ta te va mustra.
Vei şti şi vei vedea astfel
    cât de rău şi de amar este pentru tine
să-L părăseşti pe Domnul, Dumnezeul tău,
    şi să nu ai nici o frică de Mine, zice Stăpânul, Domnul Oştirilor^[i].

²⁰ Deşi, demult, ţi-am sfărâmat jugul
    şi ţi-am smuls legăturile,
        totuşi tu ai zis că nu-Mi vei mai sluji.
Pe orice deal înalt
    şi sub orice copac verde
        te-ai întins ca o prostituată.
²¹ Eu te sădisem ca o vie aleasă,
    de cel mai bun soi.
Cum de te-ai schimbat şi ai devenit înaintea Mea
    o ramură sălbatică de viţă străină?
²² Chiar dacă te-ai spăla cu sodă,
    chiar dacă te-ai da cu mult săpun,
        murdăria ta tot ar rămâne înaintea ochilor Mei, zice Stăpânul Domn.
²³ Cum poţi spune: ‘Nu m-am pângărit
    şi nu am alergat după baali^[j]!’?
Priveşte-ţi urma paşilor în vale
    şi ia aminte la ce ai făcut.
Eşti ca o dromaderă iute,
    ale cărei căi sunt întortocheate,
²⁴ ca o măgăriţă sălbatică, obişnuită cu pustiul,
    care gâfâie în aprinderea poftei ei!
        Cine o va împiedica să-şi satisfacă pofta?
Cei ce o doresc nu se obosesc căutând-o,
    căci o găsesc la vremea împerecherii ei^[k].
²⁵ Opreşte-te până când nu ajungi desculţă
    şi cu gâtul uscat!
Dar tu zici: ‘În zadar!
    Eu iubesc dumnezeii străini
        şi vreau să merg după ei!’

²⁶ Cum este dat de ruşine un hoţ când este prins,
    tot astfel este ruşinată Casa lui Israel –
poporul, regii şi conducătorii lui,
    preoţii şi profeţii lui.
²⁷ Ei zic lemnului: ‘Tu eşti tatăl nostru!’
    şi pietrei: ‘Tu ne-ai dat naştere!’
Mi-au întors spatele
    şi nu se uită la Mine.
Dar când sunt în nenorocire,
    ei zic: ‘Scoală-Te şi scapă-ne!’
²⁸ Unde sunt atunci zeii pe care vi i-aţi făcut?
    Să vină ei, dacă pot, şi să vă scape din nenorocire,
căci Iudo, ai tot atâţia zei,
    câte cetăţi ai!

²⁹ De ce vă certaţi cu Mine?
    Toţi v-aţi răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul.
³⁰ Degeaba v-am pedepsit copiii,
    căci tot n-au luat aminte la pedeapsă.
Sabia voastră i-a mâncat pe profeţii voştri
    ca un leu distrugător.»

«Am fost Eu o pustie pentru Israel
    sau un pământ plin de întuneric^[l]?
De ce spune poporul Meu: ‘Suntem liberi să rătăcim!
    Nu ne vom mai întoarce la Tine!’
³² Îşi uită o fecioară bijuteriile
    sau o mireasă podoabele de nuntă?
Poporul Meu însă M-a uitat
    de zile fără număr.
³³ Ce bine ştii să-ţi întocmeşti căile când cauţi ce iubeşti!
    Chiar şi pe femeile rele le înveţi căile tale!
³⁴ Pe marginile hainelor tale
    se găseşte sânge de nevinovaţi,
        pe care nu i-ai prins dând vreo spargere.
Dar în ciuda acestor lucruri
³⁵     tu zici: ‘Sunt nevinovat!
        Cu siguranţă, mânia Lui s-a întors de la mine!’
Însă Eu te voi judeca
    pentru că zici: ‘Nu am păcătuit!’
³⁶ De ce atâta grabă
    ca să-ţi schimbi drumul?
Vei fi făcut de ruşine de către Egipt
    aşa cum ai fost făcut de ruşine şi de Asiria.
³⁷ De acolo vei ieşi
    cu mâinile pe cap,
căci Domnul i-a lepădat pe cei în care te încrezi
    şi nu vei fi ajutat de ei.