Pecetluirea celor o sută patruzeci şi patru de mii
1După aceea, am văzut patru îngeri care stăteau la cele patru colţuri ale pământului, ţinând cele patru vânturi ale pământului, pentru ca nici un vânt să nu mai sufle pe pământ, pe mare sau peste vreun copac. 2 Am văzut un alt înger care urca de la răsăritul soarelui şi care avea sigiliul Dumnezeului celui Viu. El a strigat cu glas puternic spre cei patru îngeri cărora le fusese dat să facă rău pământului şi mării, 3 zicând: „Nu faceţi rău nici pământului, nici mării, nici copacilor până nu vom pune sigiliul pe fruntea robilor Dumnezeului nostru!“ 4 Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: fuseseră pecetluiţi o sută patruzeci şi patru de mii din toate seminţiile fiilor lui Israel:
5 din seminţia lui Iuda au fost pecetluiţi douăsprezece mii;
din seminţia lui Ruben – douăsprezece mii;
din seminţia lui Gad – douăsprezece mii;
6 din seminţia lui Aşer – douăsprezece mii;
din seminţia lui Neftali – douăsprezece mii;
din seminţia lui Manase – douăsprezece mii;
7 din seminţia lui Simeon – douăsprezece mii;
din seminţia lui Levi – douăsprezece mii;
din seminţia lui Isahar – douăsprezece mii;
8 din seminţia lui Zabulon – douăsprezece mii;
din seminţia lui Iosif – douăsprezece mii;
din seminţia lui Beniamin – douăsprezece mii au fost pecetluiţi.
Marea mulţime în robe albe
9 După toate acestea, m-am uitat şi iată că era o mare mulţime, pe care nimeni n-o putea număra, din toate neamurile, seminţiile, popoarele şi limbile. Stăteau înaintea tronului şi înaintea Mielului, erau îmbrăcaţi în robe albe şi aveau ramuri de palmier în mâini. 10 Ei strigau cu glas tare:
„Mântuirea este a Dumnezeului nostru,
Care şade pe tron,
şi a Mielului!“
11 Toţi îngerii stăteau de jur împrejurul tronului, al bătrânilor şi al celor patru fiinţe vii. Ei au căzut cu feţele la pământ înaintea tronului şi I s-au închinat lui Dumnezeu, 12 spunând:
„Amin! Lauda şi slava,
înţelepciunea şi mulţumirea,
onoarea, puterea şi tăria
să fie ale Dumnezeului nostru în vecii vecilor! Amin.“
13 Unul dintre bătrâni m-a întrebat:
– Cine sunt aceştia îmbrăcaţi în robe albe şi de unde au venit?
14 I-am răspuns:
– Domnule, tu ştii!
El mi-a zis:
– Aceştia sunt cei care vin din necazul cel mare;
ei şi-au spălat hainele
şi le-au albit în sângele Mielului.
15 De aceea sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu
şi I se închină zi şi noapte, în Templul Lui;
iar Cel Ce şade pe tron Îşi va întinde cortul peste ei.
16 Nu le va mai fi nici foame, nici sete
şi nu va mai cădea peste ei arşiţa soarelui,
nici vreo altă căldură arzătoare,
17 pentru că Mielul din mijlocul tronului îi va păstori
şi îi va conduce la izvoarele apelor vieţii,
iar Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.