Prolog
1Descoperirea[a] lui[b] Isus Cristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să le arate robilor Lui ce trebuie să se întâmple în curând. Le-a făcut-o cunoscută trimiţându-Şi îngerul la robul Său Ioan, 2 care a depus mărturie în legătură cu tot ce a văzut cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu şi la mărturia lui Isus Cristos. 3 Ferice[c] de cel ce citeşte şi aude cuvintele profeţiei şi de cel ce păzeşte lucrurile scrise în ea, căci vremea este aproape!
4 Ioan, către cele şapte[d] biserici care sunt în Asia[e]: har şi pace vouă de la Cel Care este, Care era şi Care vine, de la cele şapte duhuri[f] care se află înaintea tronului Său 5 şi de la Isus Cristos, Martorul credincios, Întâiul născut dintre cei morţi şi Conducătorul regilor pământului!
A Celui Care ne iubeşte, Care ne-a eliberat din păcatele noastre prin sângele Lui 6 şi ne-a făcut să fim o Împărăţie şi preoţi[g] pentru Dumnezeu, Tatăl Său, a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
7 Iată, El va veni pe nori[h]
şi orice ochi Îl va vedea,
chiar şi cei care L-au străpuns[i].
Toate neamurile pământului se vor jeli din pricina Lui.
Da! Amin![j]
8 „Eu sunt Alfa şi Omega[k], zice Domnul, Dumnezeu, Cel Care este, Care era şi Care vine, Cel Atotputernic!“
Cineva ca un fiu al omului
9 Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş împreună cu voi la necazuri, la Împărăţie[l] şi la răbdarea în Isus, mă aflam pe insula Patmos[m], din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturiei lui Isus. 10 În ziua Domnului[n] eram în Duhul şi am auzit în spatele meu un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe, 11 care-mi spunea: „Scrie pe un sul ceea ce vezi şi trimite-l celor şapte biserici: în Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea[o]!“
12 M-am întors să văd ce glas vorbea cu mine; şi când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur, 13 iar printre sfeşnice, pe „Cineva Care era ca un fiu al omului“[p]. Era îmbrăcat într-o mantie care-I ajungea până la picioare şi era încins la piept cu un brâu de aur.[q] 14 Capul şi părul Îi erau albe ca lâna albă sau ca zăpada,[r] ochii Îi erau ca flacăra focului,[s] 15 picioarele Îi erau ca bronzul încins, ars în cuptor, iar glasul Îi era asemenea vuietului unor ape mari.[t] 16 În mâna dreaptă avea şapte stele, şi din gură Îi ieşea o sabie ascuţită, cu două tăişuri. Faţa Lui era ca soarele atunci când străluceşte în toată puterea lui.
17 Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui, ca mort. El Şi-a pus peste mine mâna dreaptă şi mi-a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel De Pe Urmă, 18 Cel Viu! Am fost mort, dar iată că sunt viu în vecii vecilor! Eu am cheile morţii şi ale Locuinţei Morţilor[u]! 19 Aşadar, scrie ce ai văzut, ce este acum şi ce urmează[v] să se întâmple după acestea! 20 Cât despre taina[w] celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna Mea dreaptă şi a celor şapte sfeşnice de aur, cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici, iar cele şapte sfeşnice sunt cele şapte biserici.
Footnotes
- Apocalipsa 1:1 Sau: Apocalipsa; termenul grecesc apokalypsis înseamnă descoperire
- Apocalipsa 1:1 Sau: despre
- Apocalipsa 1:3 Sau: Binecuvântat este; prima din cele şapte fericiri care apar în carte (vezi 14:13; 16:15; 19:9; 20:6; 22:7, 14)
- Apocalipsa 1:4 Una dintre caracteristicile cărţii Apocalipsa este folosirea numărului şapte, număr care semnifică plenitudinea; numărul este folosit de 52 de ori în carte; peste tot în carte
- Apocalipsa 1:4 Este vorba despre provincia romană Asia, cu capitala de facto la Efes, provincie care ocupa, alături de alte provincii, aria geografică cunoscută ca Asia Mică
- Apocalipsa 1:4 Sau: înşeptitul Duh (vezi Zah. 4:6, 10); vezi, de asemenea, Is. 11:2
- Apocalipsa 1:6 Descriere a lui Israel în VT (vezi Ex. 19:6) şi a Bisericii în NT (vezi 1 Pt. 2:5, 9)
- Apocalipsa 1:7 Vezi Dan. 7:13
- Apocalipsa 1:7 Vezi Zah. 12:10
- Apocalipsa 1:7 Sau: În mod sigur aşa se va întâmpla! Amin!
- Apocalipsa 1:8 Prima şi ultima literă din alfabetul grecesc; Dumnezeu este Începutul şi Sfârşitul (vezi 21:6)
- Apocalipsa 1:9 Împărăţia lui Dumnezeu reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în acelaşi timp o realitate prezentă şi o nădejde în viitor; peste tot în carte
- Apocalipsa 1:9 O mică insulă, situată la aproximativ 80 km SV de Efes, în M. Egee; insula a servit probabil drept colonie penitenciară în Imperiul Roman; istoricul Eusebiu (265-340 d.Cr.) susţine că Ioan a fost eliberat de pe această insulă în timpul lui Nerva (96-98 d.Cr.); vezi Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, III.18.1; 20.8-9
- Apocalipsa 1:10 Denumirea zilei dintâi a săptămânii (duminică), numită astfel deoarece aceasta a fost ziua în care Isus a înviat; era ziua în care creştinii se adunau (vezi F.A. 20:7)
- Apocalipsa 1:11 Este posibil ca bisericile să fi fost numite în ordinea în care se încadrau într-un circuit, în sensul acelor de ceasornic, pornind din Efes spre nord, până în Laodicea, la est de Efes; distanţa dintre localităţi era parcursă în două-trei zile de mers călare
- Apocalipsa 1:13 Vezi Dan. 7:13
- Apocalipsa 1:13 Roba lungă şi brâul din aur erau purtate de către marele preot (vezi Ex. 28:4; 29:5)
- Apocalipsa 1:14 Vezi Dan. 7:9; părul alb pretindea respect şi semnifica înţelepciunea dobândită odată cu trecerea anilor
- Apocalipsa 1:14 Vezi Dan. 10:6; o descriere care se referă probabil la atotcunoaştere (vezi 2:23; 4:6)
- Apocalipsa 1:15 Vezi Dan. 10:6; Eze 1:24, 27; o descriere care se referă probabil la gloria şi puterea lui Dumnezeu
- Apocalipsa 1:18 Gr.: Hades
- Apocalipsa 1:19 Sau: scrie ce ai văzut, atât ceea ce este acum, cât şi ceea ce urmează
- Apocalipsa 1:20 În NT, prin taină se înţelege ceva ce înainte nu fusese cunoscut, dar care acum este descoperit de Dumnezeu poporului Său; taina este descoperită tuturor, însă numai cei ce au credinţă o înţeleg