Tronul din ceruri

¹După toate acestea, m-am uitat şi iată că în cer era o uşă deschisă. Glasul, pe care prima oară îl auzisem vorbindu-mi ca sunetul unei trâmbiţe, mi-a zis: „Urcă-te aici şi-ţi voi arăta ce trebuie să se întâmple după acestea!“ ² Imediat am fost în Duhul; şi iată că în cer era un tron, iar pe tron şedea Cineva. ³ Cel Ce şedea pe tron era la înfăţişare asemenea unei pietre de jasp şi de sardiu, iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu, asemenea smaraldului la înfăţişare. ⁴ De jur împrejurul tronului erau douăzeci şi patru de tronuri, iar pe aceste tronuri şedeau douăzeci şi patru de bătrâni îmbrăcaţi în haine albe şi având pe cap coroane de aur. ⁵ Din tron ieşeau fulgere, sunete^[a] şi tunete. Înaintea tronului ardeau şapte lămpi de foc – care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu – ⁶ şi tot înaintea tronului era ceva ca o mare de sticlă, asemenea cristalului.

În mijloc, de jur împrejurul tronului,^[b] erau patru fiinţe vii, pline de ochi în faţă şi în spate. ⁷ Prima fiinţă vie era asemenea unui leu, a doua fiinţă vie era asemenea unui viţel, a treia fiinţă vie avea faţa ca a unui om, iar a patra fiinţă vie era asemenea unui vultur care zboară. ⁸ Fiecare dintre cele patru fiinţe vii avea şase aripi şi era plină de ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte ele spuneau fără încetare:

⁹ Ori de câte ori fiinţele vii Îi dădeau slavă, onoare şi mulţumire Celui Ce şedea pe tron, Care este viu în vecii vecilor, ¹⁰ cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui Ce şedea pe tron, I se închinau Celui Ce este viu în vecii vecilor şi îşi puneau coroanele înaintea tronului, zicând: