Fuga lui David la Nob

¹David a venit la Nob, la preotul Ahimelek. Acesta i-a ieşit în întâmpinare tremurând şi l-a întrebat:

– De ce eşti singur şi nu este nimeni cu tine?

² David i-a răspuns preotului Ahimelek:

– Regele mi-a încredinţat o misiune, spunându-mi: „Nimeni să nu ştie nimic despre misiunea în care te-am trimis şi pe care ţi-am încredinţat-o.“ Iar cu oamenii mei am hotărât un anume loc de întâlnire. ³ Acum însă ce ai la îndemână? Dă-mi vreo cinci pâini sau ce vei găsi.

⁴ Dar preotul i-a zis:

– Nu am la îndemână pâine obişnuită. Pot doar să-ţi dau pâine sfinţită, însă numai dacă oamenii tăi s-au ferit de împreunarea cu femei.^[a]

⁵ David i-a răspuns preotului:

– Cu adevărat, femeile au fost ţinute departe de noi de când am plecat^[b]. Trupurile^[c] tinerilor ar fi fost sfinte, chiar dacă ar fi fost o misiune obişnuită. Cu cât mai mult astăzi vor fi sfinte trupurile lor?

⁶ Atunci preotul i-a dat pâine sfinţită pentru că nu se afla acolo alt fel de pâine decât pâinea prezentării, care fusese luată dinaintea Domnului şi înlocuită cu pâine caldă în ziua în care o luaseră pe cealaltă.^[d]

⁷ În acea zi se afla acolo, închis înaintea Domnului, unul dintre slujitorii lui Saul, edomitul Doeg, căpetenia păstorilor lui Saul.

⁸ – Nu ai aici, la îndemână, o suliţă sau o sabie? l-a întrebat David pe Ahimelek. Eu nu mi-am luat cu mine sabia şi armele, pentru că porunca regelui era urgentă.

⁹ Preotul i-a răspuns:

– Sabia filisteanului Goliat, pe care l-ai ucis în valea Ela, se află aici. Este înfăşurată într-o învelitoare, în spatele efodului. Dacă vrei s-o iei, ia-o, căci nu este alta aici.

– Nu este alta ca ea! Dă-mi-o! a zis David.

Fuga lui David la Gat

¹⁰ David a fugit de Saul în acea zi şi a venit la Achiş, regele Gatului. ¹¹ Slujitorii lui Achiş i-au zis acestuia:

– Nu este acesta David, regele ţării, şi nu despre el cântau dansând şi spunând:

¹² David a pus la inimă aceste cuvinte şi i-a fost foarte frică de Achiş, regele Gatului. ¹³ Şi, sub privirea lor, el şi-a schimbat purtarea, făcând pe nebunul în mâinile lor: făcea semne pe uşile porţii şi lăsa să-i curgă saliva pe barbă. ¹⁴ Atunci Achiş le-a zis slujitorilor săi:

– Vedeţi bine că omul este nebun. Pentru ce mi l-aţi adus? ¹⁵ Oare duc eu lipsă de nebuni de l-aţi adus pe acesta să facă nebunii înaintea mea? Să intre oare acesta în casa mea?