Naşterea şi consacrarea lui Samuel

¹Era un bărbat din Ramatayim-Ţofim^[a], din ţinutul muntos al lui Efraim, numit Elkana. El era fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, şi era efratit. ² El avea două soţii. Numele celei dintâi era Ana, iar numele celei de-a doua era Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea.

³ În fiecare an, bărbatul acesta se ducea din cetatea sa la Şilo ca să se închine şi să aducă jertfe Domnului Oştirilor^[b]. Acolo slujeau ca preoţi ai Domnului cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas. ⁴ În ziua în care Elkana aducea jertfa, el dădea câte o parte soţiei sale, Penina, şi tuturor fiilor şi fiicelor pe care le avea de la ea, ⁵ dar Anei îi dădea o parte mai aleasă fiindcă o iubea. Domnul însă o făcuse stearpă. ⁶ Potrivnica ei obişnuia s-o necăjească^[c] ca s-o facă să se mânie din cauză că Domnul o făcuse stearpă. ⁷ Potrivnica ei făcea lucrul acesta în fiecare an. Ori de câte ori se ducea Ana la Casa Domnului, ea o necăjea în felul acesta, iar Ana plângea şi nu mânca nimic. ⁸ Atunci Elkana, bărbatul ei, îi spunea: „Ana, de ce plângi şi nu mănânci şi de ce îţi este mâhnită inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?“

⁹ Odată, după ce a mâncat şi a băut la Şilo, Ana s-a ridicat de la locul ei. Preotul Eli şedea pe scaunul său, lângă uşorul porţii Templului^[d] Domnului. ¹⁰ Ea a început să se roage Domnului cu sufletul amărât şi plângând cu amar. ¹¹ A făcut următorul jurământ, spunând: „Doamne al Oştirilor, dacă, într-adevăr, vei privi la suferinţa slujitoarei Tale, dacă Îţi vei aduce aminte de mine şi n-o vei uita pe slujitoarea Ta şi dacă-i vei da slujitoarei Tale un fiu, atunci îl voi dărui Domnului pentru toate zilele vieţii lui, iar briciul nu va trece peste capul lui.“

¹² Fiindcă ea stătea mult în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu atenţie la gura ei. ¹³ Ana vorbea în inima ei şi numai buzele i se mişcau, fără să i se audă vocea. Atunci Eli, crezând că este beată, ¹⁴ i-a vorbit astfel:

– Femeie, cât timp vei mai fi beată? Lasă-te de vin!

¹⁵ Ana i-a răspuns:

– Stăpânul meu, nu sunt beată, ci sunt o femeie cu duhul întristat. N-am băut nici vin şi nici băutură tare, ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului. ¹⁶ Să nu o consideri pe slujitoarea ta drept o femeie stricată, căci din prea multa mea durere şi supărare am vorbit până acum.

¹⁷ Atunci Eli i-a zis:

– Mergi în pace şi Dumnezeul lui Israel să răspundă cererii pe care I-ai făcut-o.

¹⁸ Ana i-a răspuns:

– Fie ca slujitoarea ta să găsească bunăvoinţă la tine!

Spunând acestea, femeia a plecat. A început să mănânce şi faţa ei n-a mai fost mâhnită.

¹⁹ În dimineaţa următoare s-au trezit devreme cu toţii, s-au închinat înaintea Domnului, după care s-au întors acasă, în Rama. Elkana a cunoscut-o pe^[e] soţia sa, iar Domnul Şi-a adus aminte de ea. ²⁰ Astfel, după o vreme, Ana a rămas însărcinată şi^[f] a născut un băiat pe care l-a numit Samuel^[g], căci ea spunea: „De la Domnul l-am cerut.“

²¹ Elkana a plecat cu toată familia lui ca să aducă Domnului jertfa anuală şi ca să-şi împlinească jurământul. ²² Ana însă nu s-a dus, ci i-a spus soţului ei:

– După ce-l voi înţărca pe băiat, îl voi aduce şi-l voi înfăţişa înaintea Domnului, unde va locui pentru totdeauna.

²³ Elkana, soţul ei, i-a răspuns:

– Fă ceea ce crezi că este bine! Rămâi până îl vei înţărca. Fie numai ca Domnul să-Şi împlinească cuvântul^[h]!

Femeia a rămas şi a alăptat copilul până l-a înţărcat. ²⁴ După ce l-a înţărcat pe băiat, l-a luat cu ea, împreună cu un taur de trei ani^[i], o efă^[j] de făină şi un burduf cu vin şi l-a adus la Casa Domnului, în Şilo; copilul era mic. ²⁵ După ce au jertfit taurul, l-au adus pe băiat la Eli. ²⁶ Ana i-a zis lui Eli:

– Oh, stăpânul meu! Viu este sufletul tău că eu sunt femeia care stătea aici, lângă tine, rugându-se Domnului. ²⁷ Pentru copilul acesta mă rugam, iar Domnul mi-a dăruit ceea ce am cerut de la El. ²⁸ De aceea îl dăruiesc Domnului. Pentru toate zilele vieţii lui, el va fi dăruit Domnului.

Ei^[k] s-au închinat acolo Domnului.