¹Solomon s-a înrudit cu Faraon, monarhul Egiptului. El a luat-o de soţie pe fiica acestuia şi a adus-o în Cetatea lui David până când a terminat de zidit palatul, Casa Domnului şi zidul din jurul Ierusalimului.

Vedenia de la Ghivon: Solomon primeşte înţelepciune

² Poporul încă mai aducea jertfe pe înălţimi, căci încă nu fusese zidită o Casă pentru Numele Domnului. ³ Solomon Îl iubea pe Domnul, împlinind hotărârile tatălui său, David, însă aducea jertfe şi ardea tămâie pe înălţimi. ⁴ Regele s-a dus la Ghivon ca să aducă jertfe, pentru că acolo se afla cea mai însemnată înălţime. El a adus pe altarul de acolo o mie de arderi de tot. ⁵ La Ghivon, Domnul i S-a arătat lui Solomon noaptea într-un vis şi Dumnezeu i-a zis:

– Cere-Mi orice vrei să-ţi dau!

⁶ – Tu ai arătat o mare îndurare^[a] faţă de robul Tău David, tatăl meu, a răspuns Solomon, căci a umblat înaintea Ta în credincioşie, în dreptate şi în curăţie de inimă. Tu ai arătat această mare îndurare faţă de el şi i-ai dat un fiu care stă astăzi pe tronul său. ⁷ Doamne, Dumnezeul meu, Tu l-ai numit rege pe slujitorul Tău în locul tatălui meu, David. Însă eu sunt tânăr şi nu ştiu să-mi îndeplinesc bine îndatoririle. ⁸ Slujitorul Tău se află în mijlocul poporului pe care l-ai ales, un popor atât de numeros, încât nu poate fi socotit sau numărat. ⁹ Dă-i slujitorului Tău o minte cu discernământ ca să pot judeca^[b] poporul Tău şi să pot deosebi între bine şi rău, căci cine este în stare să judece acest popor numeros al Tău?

¹⁰ Domnului I-a plăcut cererea lui Solomon. ¹¹ Şi Dumnezeu i-a zis:

– Pentru că ai cerut acest lucru şi nu ai cerut pentru tine nici viaţa lungă, nici bogăţii şi nici moartea duşmanilor tăi, ci ai cerut înţelepciune pentru a face dreptate, ¹² voi face după cum ai cerut. Îţi voi da o minte înţeleaptă şi pricepută cum nu a avut nimeni înaintea ta şi nici nu se va mai ridica după tine nimeni asemenea ţie. ¹³ Mai mult, îţi voi da şi ceea ce nu ai cerut, bogăţii şi faimă, aşa încât nu va fi nici un alt rege ca tine în tot timpul vieţii tale. ¹⁴ Şi, dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile şi poruncile Mele, aşa cum a făcut tatăl tău, David, îţi voi lungi zilele.

¹⁵ Solomon s-a trezit şi şi-a dat seama că a fost un vis. El s-a întors la Ierusalim, s-a înfăţişat înaintea Chivotului Legământului cu Domnul şi a adus arderi de tot şi jertfe de pace^[c]. Apoi a dat un ospăţ pentru toţi slujitorii săi.

Înţelepciunea lui Solomon

¹⁶ Atunci au venit înaintea regelui două prostituate. ¹⁷ Cea dintâi a zis:

– Stăpânul meu, eu locuiesc împreună cu această femeie în aceeaşi casă. Eu am născut un copil, în timp ce eram cu ea în casă, ¹⁸ iar după trei zile de la naşterea fiului meu, a născut şi această femeie. Eram doar noi singure; nu mai era nici un alt străin în casă, ci doar noi două. ¹⁹ În timpul nopţii, fiul ei a murit pentru că se culcase peste el. ²⁰ Ea s-a sculat pe la miezul nopţii, mi-a luat fiul de lângă mine, în timp ce dormeam şi l-a aşezat la sânul ei, iar pe fiul ei, care murise, l-a aşezat la sânul meu. ²¹ M-am sculat dimineaţa ca să-mi alăptez fiul, dar el era mort. Când m-am uitat la el cu băgare de seamă la lumina zilei, am văzut că nu era fiul pe care-l născusem.

²² – Ba nu! a zis cealaltă femeie. Fiul meu este cel viu, iar cel mort este al tău!

Dar cea dintâi a răspuns:

– Nu, nu! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu!

Aşa se certau ele înaintea regelui. ²³ Atunci regele a zis:

– Una zice: „Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort!“, iar cealaltă zice: „Ba nu, ci fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu!“

²⁴ Apoi regele a poruncit: „Aduceţi-mi o sabie!“ Şi i-au adus o sabie. ²⁵ Iar el a zis: „Tăiaţi copilul cel viu în două şi daţi-i o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte!“

²⁶ Atunci femeia al cărei fiu era viu s-a umplut de durere pentru fiul ei şi a zis:

– Te rog, stăpânul meu, dă-i ei copilul, dar nu-l omorî!

Cealaltă însă zicea:

– Să nu fie nici al meu, nici al tău! Tăiaţi-l în două!

²⁷ Regele a răspuns:

– Daţi-i copilul cel viu primei femei şi nu-l omorâţi! Ea este mama lui.

²⁸ Când a auzit verdictul dat de rege, tot Israelul s-a temut de el, pentru că şi-a dat seama că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, ca să facă dreptate.