Profetul Ilie anunţă încetarea secetei

¹Au trecut multe zile, iar Domnul i-a vorbit lui Ilie în al treilea an astfel: „Du-te şi înfăţişează-te înaintea lui Ahab, căci voi trimite ploaie pe pământ.“ ² Ilie s-a dus să se înfăţişeze înaintea lui Ahab.

În Samaria era foamete mare. ³ Ahab l-a chemat pe Obadia, cel care răspundea de palat. Obadia se temea mult de Domnul, ⁴ iar când Izabela i-a omorât pe profeţii Domnului, Obadia a luat o sută de profeţi, a ascuns câte cincizeci în câte o peşteră şi i-a hrănit cu pâine şi cu apă. ⁵ Ahab i-a zis lui Obadia: „Du-te prin ţară, pe la toate izvoarele de apă şi pe la toate uedurile^[a]! Poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm caii şi catârii în viaţă, astfel încât să nu trebuiască să omorâm nici unul dintre animale.“ ⁶ Apoi şi-au împărţit între ei teritoriul pe care urmau să-l străbată: Ahab a plecat singur pe un drum, iar Obadia a plecat singur pe un alt drum. ⁷ În timp ce era pe drum, Obadia s-a întâlnit cu Ilie. El l-a recunoscut, a căzut cu faţa la pământ şi l-a întrebat:

– Tu eşti, stăpânul meu Ilie?

⁸ – Eu sunt, i-a răspuns el. Du-te şi spune-i stăpânului tău că a venit Ilie!

⁹ – Cu ce am păcătuit, a întrebat Obadia, de-l dai pe slujitorul tău pe mâna lui Ahab ca să fie omorât? ¹⁰ Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n-a rămas nici un neam şi nici un regat unde stăpânul meu să nu fi trimis să te caute; iar când spuneau că nu eşti acolo, punea acel regat sau acel neam să jure că nu te-a găsit. ¹¹ Şi tu-mi ceri să merg şi să-i spun stăpânului meu că a venit Ilie. ¹² Ştiu eu oare unde te va duce Duhul Domnului după ce mă voi despărţi de tine? Astfel, dacă mă duc şi-i spun lui Ahab, iar el nu te va găsi, mă va omorî; însă slujitorul tău se teme de Domnul din tinereţea lui. ¹³ Nu i s-a spus stăpânului meu ce am făcut când Izabela îi omora pe profeţii Domnului? Am ascuns o sută dintre profeţii Domnului, câte cincizeci în câte o peşteră, şi i-am hrănit cu pâine şi cu apă. ¹⁴ Iar tu-mi ceri să merg şi să-i spun stăpânului meu că a venit Ilie. Mă va omorî!

¹⁵ – Viu este Domnul Oştirilor^[b], Căruia Îi slujesc, i-a spus Ilie, că astăzi mă voi înfăţişa înaintea lui Ahab.

¹⁶ Obadia a pornit să-l întâmpine pe Ahab şi să-l înştiinţeze. Apoi Ahab s-a dus să-l întâlnească pe Ilie. ¹⁷ Când Ahab l-a văzut pe Ilie, i-a zis:

– Tu eşti acela, cel care-l nenoroceşti pe Israel?

¹⁸ – Nu eu l-am nenorocit pe Israel, i-a răspuns Ilie, ci tu şi familia tatălui tău, prin faptul că aţi părăsit poruncile Domnului şi l-aţi urmat pe Baal^[c]. ¹⁹ Strânge acum pe tot Israelul la mine, pe muntele Carmel, pe cei patru sute cincizeci de profeţi ai lui Baal şi pe cei patru sute de profeţi ai Aşerei^[d], care mănâncă la masa Izabelei.

²⁰ Ahab a trimis după toţi israeliţii şi i-a strâns pe profeţi la muntele Carmel. ²¹ Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis:

– Până când veţi mai şovăi^[e] între două convingeri? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi-L pe El, iar dacă Baal este Dumnezeu, urmaţi-l pe acesta!

Poporul nu i-a răspuns nimic. ²² Apoi Ilie a zis poporului:

– Eu sunt singurul care am rămas dintre profeţii Domnului, iar profeţii lui Baal sunt în număr de patru sute cincizeci. ²³ Să ni se dea doi tauri. Ei să-şi aleagă un taur, să-l taie în bucăţi şi să-l aşeze pe lemnele de pe altar, dar să nu-i dea foc. Iar eu voi pregăti celălalt taur şi-l voi aşeza pe lemne, dar nu-i voi da foc. ²⁴ Apoi, voi să chemaţi numele dumnezeului vostru, iar eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, Acela este adevăratul Dumnezeu.

– Bine, a răspuns tot poporul.

²⁵ Ilie le-a zis profeţilor lui Baal: „Alegeţi-vă un taur şi pregătiţi-l voi mai întâi, pentru că sunteţi mai mulţi; apoi chemaţi numele dumnezeului vostru, dar să nu aprindeţi voi focul.“ ²⁶ Ei au luat taurul dat lor şi l-au pregătit; apoi au chemat numele lui Baal de dimineaţa până la amiază, zicând: „Baal, răspunde-ne!“ Dar nu s-a auzit nici un glas. Nimeni n-a răspuns, deşi ei săreau în jurul altarului pe care-l construiseră. ²⁷ La amiază, Ilie şi-a bătut joc de ei, zicând: „Strigaţi mai tare, doar este dumnezeu! Poate că meditează sau este ocupat sau se află în călătorie; poate că doarme şi se va trezi.“ ²⁸ Ei au strigat mai tare şi, după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi cu săbiile şi cu suliţele până a început să le curgă sângele pe ei. ²⁹ După ce a trecut amiaza, ei şi-au continuat invocarea până când se aducea jertfa de seară, dar nu s-a auzit nici un glas, nici un răspuns, nici un semn.

³⁰ Atunci Ilie a zis întregului popor:

– Apropiaţi-vă de mine!

Şi tot poporul s-a apropiat de el. Apoi el a refăcut altarul Domnului, care fusese distrus. ³¹ Ilie a luat douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor urmaşilor lui Iacov, cel căruia Domnul îi vorbise zicând: „Numele tău va fi Israel!“ ³² Cu aceste pietre, el a zidit un altar în Numele Domnului. A săpat şi un şanţ în jurul altarului, în care încăpeau două măsuri^[f] de sămânţă. ³³ A aranjat lemnele, a tăiat taurul în bucăţi şi l-a aşezat pe altar, deasupra lemnelor. ³⁴ Apoi le-a zis:

– Umpleţi patru ulcioare cu apă şi goliţi-le peste arderea de tot şi peste lemne! Faceţi lucrul acesta încă o dată! a zis el. Şi ei l-au făcut încă o dată. Faceţi lucrul acesta şi a treia oară! Iar ei l-au făcut şi a treia oară.

³⁵ Apa curgea în jurul altarului şi a umplut chiar şi şanţul. ³⁶ În clipa în care se aducea jertfa de seară, profetul Ilie s-a apropiat şi a zis:

³⁸ Atunci a căzut foc de la Domnul, a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele şi pământul şi a înghiţit şi apa care era în şanţ. ³⁹ Când tot poporul a văzut acest lucru, a căzut cu faţa la pământ şi a zis: „Domnul este Dumnezeu! Domnul este Dumnezeu!“

⁴⁰ – Prindeţi-i pe profeţii lui Baal! le-a zis Ilie. Nici unul dintre ei să nu scape!

I-au prins, iar Ilie i-a dus la uedul Chişon^[g] şi i-a înjunghiat acolo. ⁴¹ Apoi Ilie i-a zis lui Ahab:

– Du-te, mănâncă şi bea, căci se aude vuietul unei ploi puternice!

⁴² Ahab s-a dus să mănânce şi să bea, dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului, s-a plecat la pământ, şi-a aşezat faţa între genunchi ⁴³ şi i-a zis slujitorului său:

– Du-te şi uită-te spre mare!

El s-a dus şi s-a uitat.

– Nu se vede nimic! i-a zis el.

Ilie i-a zis de şapte ori să se ducă din nou. ⁴⁴ A şaptea oară, slujitorul i-a zis:

– Un nor mic cât o palmă de om se ridică din mare!

– Du-te, i-a zis Ilie, şi spune-i lui Ahab: „Pregăteşte-ţi carul şi coboară-te ca să nu te prindă ploaia!“

⁴⁵ Între timp cerul s-a înnegrit de nori, vântul a început să bată şi a venit o ploaie puternică. Ahab s-a urcat în car şi s-a dus la Izreel. ⁴⁶ Mâna Domnului a venit peste Ilie, care şi-a încins mijlocul şi a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Izreel.