Profetul Ilie este îmbărbătat să-şi continue lucrarea

¹Ahab i-a istorisit Izabelei tot ceea ce făcuse Ilie şi cum îi omorâse pe toţi profeţii cu sabia. ² Izabela a trimis un mesager la Ilie ca să-i spună: „Zeii să se poarte cu mine cu toată asprimea^[a] dacă mâine la această oră nu voi face cu viaţa ta ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia dintre ei!“ ³ Când a auzit acest lucru, Ilie a fugit îndată^[b] ca să-şi scape viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care aparţine de Iuda şi şi-a lăsat slujitorul acolo, ⁴ iar el s-a dus cale de o zi în pustie. A ajuns la un verigel, s-a aşezat sub el şi s-a rugat să moară: „Destul, Doamne! Ia-mi viaţa acum, căci nu sunt mai bun decât strămoşii mei.“ ⁵ Apoi, s-a întins sub verigel şi a adormit. Deodată un înger l-a trezit şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă!“ ⁶ Uitându-se, a văzut la capul său o turtă coaptă pe nişte pietre încălzite şi un urcior cu apă. După ce a mâncat şi a băut, s-a culcat din nou. ⁷ Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a trezit şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă, întrucât călătoria pe care o ai de făcut este prea lungă pentru tine!“ ⁸ El s-a sculat, a mâncat şi a băut; apoi, cu puterea pe care această mâncare i-o dăduse, a mers cale de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la Horeb, muntele lui Dumnezeu. ⁹ A intrat într-o peşteră şi a petrecut noaptea acolo. Şi Domnul i-a vorbit astfel:

– Ce faci tu aici, Ilie?

¹⁰ – Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul Oştirilor, a răspuns el, fiindcă israeliţii au încălcat legământul Tău, Ţi-au dărâmat altarele şi Ţi-au omorât profeţii cu sabia. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să-mi ia şi mie viaţa.

¹¹ – Ieşi şi stai înaintea Domnului pe munte, i-a spus Domnul, căci Domnul va trece pe acolo!

Înaintea Domnului a venit un vânt mare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile, dar Domnul nu era în acest vânt. După acest vânt, a fost un cutremur de pământ, dar Domnul nu era în acest cutremur. ¹² După acest cutremur, a venit un foc, dar Domnul nu era în acest foc; iar după acest foc, a venit un murmur suav. ¹³ Când l-a auzit, Ilie şi-a acoperit faţa cu mantaua, a ieşit şi a stat la intrarea peşterii. Şi o voce i-a vorbit astfel:

– Ce faci tu aici, Ilie?

¹⁴ – Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul Oştirilor, a răspuns el, fiindcă israeliţii au încălcat legământul Tău, Ţi-au dărâmat altarele şi Ţi-au omorât profeţii cu sabia. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să-mi ia şi mie viaţa.

¹⁵ – Întoarce-te pe drumul pe care ai venit, i-a spus Domnul, şi du-te până la pustia Damascului. Când vei ajunge acolo, să-l ungi pe Hazael ca rege peste Aram. ¹⁶ Să-l ungi şi pe Iehu, fiul lui Nimşi, ca rege peste Israel, iar pe Elisei^[c], fiul lui Şafat din Abel-Mehola, să-l ungi ca profet în locul tău. ¹⁷ Şi se va întâmpla că cel care va scăpa de sabia lui Hazael va fi omorât de Iehu, iar cel care va scăpa de sabia lui Iehu va fi omorât de Elisei. ¹⁸ Dar Mi-am păstrat în Israel şapte mii de bărbaţi, pe toţi aceia care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal^[d] şi care nu l-au sărutat.

¹⁹ Ilie a plecat de acolo şi l-a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând cu douăsprezece perechi de boi. El însuşi o mâna pe cea de-a douăsprezecea. Ilie a trecut pe lângă el şi şi-a aruncat mantaua peste acesta. ²⁰ Elisei a lăsat boii şi a fugit după Ilie.

– Dă-mi voie să-mi iau rămas bun de la tatăl meu şi de la mama mea, i-a zis Elisei, şi apoi te voi urma!

– Bine! Du-te, i-a zis Ilie, dar gândeşte-te la ce ţi-am făcut!

²¹ Elisei a plecat de lângă el, a luat o pereche de boi şi i-a înjunghiat. Dând foc uneltelor de arat, el a fiert carnea boilor şi le-a dat-o oamenilor s-o mănânce. După aceea l-a urmat pe Ilie şi i-a slujit.