Darul profeţiei şi al vorbirii în alte limbi

¹Urmăriţi dragostea şi fiţi plini de râvnă după darurile duhovniceşti, în special după darul profeţiei. ² Căci cel ce vorbeşte într-o limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, întrucât nimeni nu-l înţelege, iar cu duhul^[a] spune taine. ³ Dar cel ce profeţeşte le vorbeşte oamenilor, pentru zidire, încurajare şi mângâiere. ⁴ Cel ce vorbeşte într-o limbă se zideşte pe sine, dar cel ce profeţeşte zideşte biserica. ⁵ Eu vreau ca toţi să vorbiţi în limbi, şi încă şi mai mult – să profeţiţi. Cel ce profeţeşte este mai mare decât cel ce vorbeşte în limbi, afară numai dacă nu este cineva să traducă, pentru ca biserica să poată fi zidită.

⁶ Acum, fraţilor, dacă eu vin la voi, vorbind în limbi, cu ce vă voi ajuta, dacă nu vă aduc o descoperire sau o cunoaştere sau o profeţie, sau o învăţătură? ⁷ La fel este şi cu lucrurile neînsufleţite, care dau un sunet, fie un fluier, fie o harfă: dacă notele nu se disting clar, cum va şti cineva ce se cântă la fluier sau la harfă? ⁸ Dacă trâmbiţa dă un sunet neclar, cine va fi gata pentru bătălie? ⁹ Aşa este şi cu voi: dacă nu spuneţi cuvinte care să fie înţelese în limba voastră, cum va înţelege cineva ce spuneţi? Veţi vorbi în vânt! ¹⁰ Fără îndoială, există în lume tot felul de limbi diferite şi nici una nu este fără sens. ¹¹ Aşadar, dacă eu nu înţeleg ceea ce se spune, eu voi fi un barbar^[b] pentru cel care vorbeşte, iar cel care vorbeşte va fi un barbar pentru mine. ¹² La fel şi cu voi: întrucât sunteţi plini de râvnă pentru daruri duhovniceşti, căutaţi să le manifestaţi pe deplin, pentru zidirea bisericii. ¹³ De aceea, cel care vorbeşte într-o limbă să se roage şi pentru puterea de a o traduce. ¹⁴ Căci, dacă mă rog într-o limbă, duhul meu se roagă, însă mintea mea este neroditoare. ¹⁵ Aşadar, ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea, voi cânta laude cu duhul, dar voi cânta laude şi cu mintea. ¹⁶ Când tu mulţumeşti doar cu duhul, cum poate cineva, care nu înţelege^[c], să ia parte la întâlnire şi să spună „Amin!“ la mulţumirea ta, dacă el nu ştie ce spui? ¹⁷ Tu poţi mulţumi bine, însă celălalt nu este zidit. ¹⁸ Eu Îi mulţumesc lui Dumnezeu că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi, ¹⁹ dar în biserică vreau mai degrabă să spun cinci cuvinte cu mintea mea, pentru a-i învăţa pe alţii, decât zece mii de cuvinte într-o altă limbă.

²⁰ Fraţilor, nu fiţi copii în gândire, ci fiţi copii în ce priveşte răul, iar în gândire fiţi maturi. ²¹ În Lege este scris:

²² Astfel, limbile sunt un semn^[e] nu pentru credincioşi, ci pentru necredincioşi, în timp ce profeţia nu este un semn pentru necredincioşi, ci pentru credincioşi. ²³ De aceea, dacă se adună întreaga biserică şi toţi vorbesc în limbi şi intră cineva care nu înţelege sau intră nişte necredincioşi, oare nu vor spune ei că v-aţi ieşit din minţi? ²⁴ Dar dacă toţi profeţiţi şi intră un necredincios sau cineva care nu înţelege, va fi mustrat de toţi, va fi judecat de toţi, ²⁵ vor fi descoperite gândurile secrete ale inimii lui şi astfel va cădea la pământ şi I se va închina lui Dumnezeu, spunând: „Într-adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru!“

O ordine a închinării

²⁶ Deci, ce ar trebui făcut, fraţilor? Când vă adunaţi, fiecare are un psalm, un cuvânt de învăţătură, o descoperire, o vorbă în altă limbă, o interpretare. Toate să fie făcute pentru zidire. ²⁷ Dacă cineva vorbeşte într-o limbă, să fie doi sau cel mult trei, să fie unul după altul, iar unul să traducă. ²⁸ Dacă însă nu este nimeni care să traducă, atunci să nu vorbească în biserică, ci să-şi vorbească lui însuşi şi lui Dumnezeu. ²⁹ Să vorbească doi sau trei profeţi, iar alţii să judece cu atenţie ce este spus. ³⁰ Dacă însă altuia, care stă jos, i se dă o descoperire, primul să tacă. ³¹ Toţi dintre voi pot profeţi pe rând, pentru ca toţi să înveţe şi toţi să fie încurajaţi. ³² Duhurile profeţilor le sunt supuse profeţilor, ³³ pentru că Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii.

La fel ca în toate bisericile sfinţilor, ³⁴ femeile să tacă în biserici^[f], pentru că nu le este permis să vorbească, ci să fie supuse, aşa cum spune şi Legea. ³⁵ Dacă vor să afle ceva, să-şi întrebe soţii acasă, pentru că este ruşinos pentru o femeie să vorbească în biserică. ³⁶ Sau oare Cuvântul lui Dumnezeu a început cu voi? Sau voi sunteţi singurii pe care i-a atins?

³⁷ Dacă cineva crede că este profet sau este înzestrat duhovniceşte, trebuie să-şi dea seama că ceea ce vă scriu este o poruncă a Domnului. ³⁸ Dacă însă cineva nu recunoaşte aceasta, nici el nu va fi recunoscut^[g]. ³⁹ Astfel, fraţii mei, fiţi plini de râvnă pentru a profeţi şi nu interziceţi vorbirea în limbi. ⁴⁰ Totul trebuie să fie făcut aşa cum se cuvine şi în ordine.