Despre dragoste
1Dacă vorbesc în limbi omeneşti şi îngereşti, dar nu am dragoste, sunt o aramă zgomotoasă sau un chimval zăngănitor. 2Dacă am darul profeţiei şi înţeleg toate tainele şi am toată cunoaşterea şi dacă am toată credinţa, aşa încât să mute munţii, dar nu am dragoste, nu sunt nimic. 3Dacă dau tot ce am şi dacă-mi dau chiar şi trupul să mă laud[a], dar nu am dragoste, nu câştig nimic.
4Dragostea este răbdătoare, dragostea este plină de bunătate, nu este invidioasă, dragostea nu se laudă, nu este mândră, 5nu se comportă indecent, nu-şi urmăreşte propriile interese, nu se supără, nu se gândeşte la rău, 6nu se bucură de nedreptate, ci îşi găseşte bucuria în adevăr, 7suportă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
8Dragostea nu se sfârşeşte niciodată. Cât priveşte profeţiile, ele se vor sfârşi; cât priveşte limbile, ele vor înceta, iar cât priveşte cunoaşterea, ea se va sfârşi. 9Căci cunoaştem în parte şi profeţim în parte, 10însă, atunci când va veni ce este desăvârşit, ceea ce există doar în parte se va sfârşi. 11Când eram copil, vorbeam ca un copil, judecam ca un copil, gândeam ca un copil; când am devenit adult, am terminat cu lucrurile copilăreşti. 12Acum vedem ca într-o reflecţie din oglindă[b], însă atunci vom vedea faţă în faţă. Acum cunosc în parte, însă atunci voi cunoaşte aşa cum am fost şi eu cunoscut. 13Acum deci rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.