1 Corintieni 15

Învierea lui Cristos

¹Fraţilor, vă reamintesc Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas ²şi prin care sunteţi mântuiţi dacă rămâneţi fermi în cuvântul pe care vi l-am vestit; altfel aţi crezut degeaba. ³Ceea ce v-am dat ca fiind de primă importanţă este ceea ce eu, la rândul meu, am primit: anume că Cristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor, ⁴că a fost îngropat, că a fost înviat a treia zi, potrivit Scripturilor, ⁵că i S-a arătat lui Chifa şi apoi celor doisprezece ⁶și că, după aceea, li S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi încă trăiesc, iar unii au adormit^[a]. ⁷După aceea i S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. ⁸Ultimului dintre toţi, ca unuia născut înainte de vreme, mi S-a arătat şi mie. ⁹Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; eu nu sunt vrednic să fiu numit apostol, pentru că am persecutat biserica lui Dumnezeu, ¹⁰însă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar harul Lui faţă de mine n-a fost fără rezultat, ci am trudit mai mult decât oricare dintre ei, dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. ¹¹Deci – fie eu, fie ei – noi aşa predicăm, iar voi aşa aţi crezut.

Învierea morţilor

¹²Dar dacă se predică faptul că Cristos a fost înviat din morţi, cum pot spune unii dintre voi că nu există învierea morţilor? ¹³Dacă nu există o înviere a morţilor, nici Cristos nu a fost înviat. ¹⁴Dar dacă Cristos n-a fost înviat, atunci predicarea noastră este zadarnică şi, de asemenea, şi credinţa voastră este zadarnică. ¹⁵Mai mult decât atât, noi suntem găsiţi ca depunând o mărturie falsă despre Dumnezeu, pentru că am depus mărturie că Dumnezeu L-a înviat pe Cristos, pe Care, dacă este adevărat că morţii nu învie, nu L-a înviat. ¹⁶Dacă morţii nu învie, nici Cristos n-a fost înviat, ¹⁷iar dacă Cristos n-a fost înviat, atunci credinţa voastră este zadarnică, iar voi sunteţi încă în păcatele voastre. ¹⁸Atunci şi cei care au murit în Cristos sunt pierduţi. ¹⁹Dacă numai pentru viaţa aceasta am nădăjduit în Cristos, atunci suntem cei mai de plâns dintre oameni!

²⁰Dar Cristos a fost înviat din morţi, El fiind primul rod dintre cei care au adormit. ²¹Întrucât moartea a venit printr-un om, învierea morţilor a venit tot printr-un Om. ²²Aşa cum în Adam toţi mor, la fel, în Cristos, toţi vor fi înviaţi, ²³însă fiecare la rândul lui; primul rod este Cristos, apoi, la venirea Lui, cei ai lui Cristos. ²⁴Apoi va veni sfârşitul, când El îi va încredinţa Împărăţia lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi distrus orice conducător, orice autoritate şi orice putere. ²⁵Căci El trebuie să domnească până când îi va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale. ²⁶Ultimul vrăjmaş care va fi distrus va fi moartea. ²⁷Căci El „I-a pus totul sub picioare“^[b]. Dar când se spune că toate I-au fost supuse, este evident că aceasta nu-L include pe Cel Ce I le-a supus pe toate. ²⁸Când toate lucrurile Îi vor fi fost supuse, atunci Însuşi Fiul I Se va supune Celui Ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.

²⁹Altfel, ce vor face cei care se botează pentru cei morţi^[c]? Dacă morţii nu sunt înviaţi nicidecum, de ce mai sunt botezaţi ei pentru cei morţi? ³⁰Şi de ce suntem noi în pericol tot timpul? ³¹Sunt în pericol de moarte în fiecare zi. Acest lucru este cert, fraţilor, întocmai ca lauda pe care o am cu voi în Cristos Isus, Domnul nostru. ³²Dacă doar din motive omeneşti m-am luptat cu fiarele în Efes, ce-am câştigat, dacă morţii nu învie?

³³Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.^[e]“

³⁴Veniţi-vă în fire cum se cuvine şi nu mai păcătuiţi; căci sunt unii care trăiesc în ignoranţă faţă de Dumnezeu. Spre ruşinea voastră o spun.

Învierea în trup

³⁵Cineva ar putea întreba: „Cum învie morţii? Cu ce fel de trup vor veni?“ ³⁶Ce nebunie! Ceea ce tu semeni, nu vine la viaţă dacă nu moare, ³⁷iar ceea ce semeni nu este trupul care va fi, ci doar o sămânţă simplă, ca una de grâu sau de altceva. ³⁸Însă Dumnezeu îi dă fiecărei seminţe un trup, aşa cum doreşte; fiecărei seminţe îi dă trupul ei. ³⁹Nu toate trupurile sunt la fel: unul este trupul oamenilor, altul este trupul animalelor, altul al păsărilor, altul al peştilor. ⁴⁰Există trupuri cereşti şi trupuri pământeşti. Există o splendoare a celor cereşti şi un alt fel de splendoare a celor pământeşti. ⁴¹Alta este splendoarea soarelui, alta este splendoarea lunii şi alta este splendoarea stelelor, iar o stea diferă de alta în splendoare.

⁴²La fel este şi cu învierea morţilor. Ceea ce este semănat în putrezire, este înviat în nemurire. ⁴³Ceea ce este semănat în necinste, este înviat în slavă. Ceea ce este semănat în slăbiciune, este înviat în putere. ⁴⁴Este semănat trup firesc şi este înviat trup duhovnicesc. Dacă există un trup firesc, există şi unul duhovnicesc. ⁴⁵Aşa este şi scris: „Primul om, Adam, a devenit un suflet viu.“^[f] Ultimul Adam a devenit un duh care dă viaţă. ⁴⁶Dar primul nu este cel duhovnicesc, ci este cel firesc; apoi vine cel duhovnicesc. ⁴⁷Primul om a fost făcut din ţărâna pământului. Al doilea Om este din cer. ⁴⁸Aşa cum era cel din ţărână, aşa sunt şi cei din ţărână; şi aşa cum este Cel Ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. ⁴⁹Aşa cum suntem în asemănarea celui din ţărână, la fel vom fi^[g] şi în asemănarea Celui Ceresc.

⁵⁰Ceea ce spun, fraţilor, sunt următoarele: carnea şi sângele nu pot să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu, şi nici putrezirea nu poate moşteni nemurirea. ⁵¹Iată, vă spun o taină: nu toţi vom adormi^[h], dar toţi vom fi schimbaţi ⁵²într-o clipă, într-o clipire din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Căci trâmbiţa va suna, iar cei morţi vor fi înviaţi ca nemuritori, şi noi vom fi schimbaţi. ⁵³Căci ceea ce este supus putrezirii trebuie să se îmbrace în neputrezire, iar ceea ce este muritor trebuie să se îmbrace în nemurire. ⁵⁴Când ceea ce este supus putrezirii se va fi îmbrăcat în neputrezire, iar ceea ce este muritor se va fi îmbrăcat în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care a fost scris:

⁵⁶Boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este Legea. ⁵⁷Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, Care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos. ⁵⁸De aceea, fraţii mei preaiubiţi, fiţi fermi, de neclintit, întotdeauna implicaţi din plin în lucrarea Domnului, pentru că ştiţi că în Domnul strădania voastră nu este zadarnică.