Adevărata închinare: dreptatea, bunătatea şi mila

¹În cel de-al patrulea an al domniei împăratului Darius, Cuvântul Domnului a venit la Zaharia în ziua a patra a lunii a noua, adică luna Chislev^[a]. ² Cei din Betel îi trimiseseră pe Sareţer şi pe Reghem-Melek, împreună cu oamenii săi, ca să se roage Domnului ³ şi să-i întrebe pe preoţii din Casa Domnului Oştirilor şi pe profeţi: „Trebuie să plângem în luna a cincea^[b] şi să postim la fel cum am făcut atâţia ani?“

⁴ Atunci Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis:

⁵ „Vorbeşte întregului popor al ţării, precum şi preoţilor şi spune-le: «Când aţi postit şi v-aţi tânguit în lunile a cincea şi a şaptea^[c], în timpul acestor şaptezeci de ani, oare pentru Mine aţi postit voi? ⁶ Iar când mâncaţi şi beţi, oare nu pentru voi înşivă mâncaţi şi beţi? ⁷ Nu sunt acestea cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin profeţii din vechime, când Ierusalimul era locuit şi în pace, alături de cetăţile din jurul lui, iar Neghevul^[d] şi zona deluroasă^[e] erau şi ele locuite?»“

⁸ Cuvântul Domnului a venit din nou la Zaharia şi i-a zis: ⁹ „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:

¹¹ «Dar ei au refuzat să asculte, şi-au întors spatele cu încăpăţânare şi şi-au astupat urechile ca să n-audă! ¹² Şi-au făcut inima tare ca diamantul, ca să n-asculte Legea şi cuvintele pe care le trimitea Domnul Oştirilor prin Duhul Său, prin profeţii din vechime. Şi astfel a venit o mare mânie de la Domnul Oştirilor.

¹³ Când Eu^[f] am chemat, ei n-au ascultat. Tot astfel, când ei vor chema, nici Eu nu voi asculta, zice Domnul Oştirilor. ¹⁴ I-am împrăştiat asemenea unei furtuni printre toate neamurile pe care nu le cunoşteau, iar ţara a fost pustiită în urma lor, aşa că nimeni nu mai trecea prin ea şi nu se mai întorcea prin ea. Şi au prefăcut astfel ţara cea plăcută într-o pustietate.»“