Falsa pocăinţă a lui Israel
1„Haideţi să ne întoarcem la Domnul!
Căci El ne-a sfâşiat,
dar tot El ne va vindeca.
El ne-a lovit,
dar tot El ne va lega rana.
2Ne va reînvia în două zile;
a treia zi[a] ne va ridica
şi vom trăi înaintea Lui.
3Să-L cunoaştem,
să căutăm să-L cunoaştem pe Domnul!
Aşa cum este sigur că vine răsăritul, aşa va fi de sigură şi venirea Lui;
El va veni la noi ca o ploaie de iarnă,
ca ploaia târzie[b] care udă pământul.“
4„Ce să fac cu tine, Efraime?
Ce să fac cu tine, Iudo?
Dragostea voastră este ca ceaţa de dimineaţă,
ca roua care dispare devreme.
5De aceea i-am tăiat în bucăţi prin profeţi,
i-am ucis prin cuvintele gurii Mele,
iar judecata Mea a strălucit[c] ca lumina[d].
6Căci milă doresc, nu jertfă,
şi cunoştinţă de Dumnezeu, mai mult decât arderi de tot.
7Ei au încălcat legământul ca Adam[e] –
acolo au fost necredincioşi faţă de Mine.
8Ghiladul este o cetate de răufăcători,
plină de urme de sânge.
9Aşa cum tâlharii stau la pândă după un om,
tot aşa pândeşte şi ceata preoţilor.
Ei ucid pe drumul Şehemului,
săvârşind mişelii[f].
10Am văzut un lucru oribil
în Casa lui Israel:
acolo Efraim s-a dedat la desfrânare
şi Israel s-a întinat.
11Şi pentru tine, Iudo,
este pregătit un seceriş!“
„Când vreau să îi aduc înapoi pe captivii poporului Meu,