Pocăinţă şi binecuvântare
1„Întoarce-te, Israele, la Domnul, Dumnezeul tău,
căci ai căzut din pricina fărădelegii tale.
2Aduceţi cu voi[a] cuvinte de căinţă
şi întoarceţi-vă la Domnul!
Spuneţi-I:
«Iartă-ne toate fărădelegile,
primeşte-ne cu bunăvoinţă,
şi noi Îţi vom aduce jertfa buzelor noastre[b]!
3Asiria nu ne poate scăpa!
Nu vom mai încăleca pe cai!
Nu vom mai numi ‘dumnezeul nostru!’
lucrarea mâinilor noastre,
căci numai la Tine găseşte orfanul milă.»
4Atunci îi voi vindeca de rătăcirea lor
şi îi voi iubi fără limite,
căci mânia Mea s-a abătut de la ei.
5Voi fi ca roua pentru Israel,
iar el va înflori ca floarea de crin;
va da rădăcini adânci
ca un cedru din Liban,
6iar ramurile lui se vor întinde.
Splendoarea lui va fi ca a măslinului,
iar aroma lui ca a cedrului din Liban.
7Vor fi din nou locuitori la umbra lui,
iar aceştia vor da viaţă grânelor[c].
Ei vor înflori ca via
şi vor fi renumiţi ca vinul de Liban.
8Efraime, ce mai am Eu[d] de-a face cu idolii?
Eu îi voi răspunde şi îi voi purta de grijă.
Sunt ca un chiparos verde;
din Mine vine rodul tău!“
9Cine este înţelept? Acela va înţelege aceste lucruri!
Cine este priceput? Acela le va cunoaşte!
Căci căile Domnului sunt drepte!
Cei drepţi umblă pe ele,
însă răzvrătiţii se împiedică pe ele.