1„Israel era o vie mănoasă
care dădea roade pentru sine.
Cu cât avea mai multe roade,
cu atât îşi înmulţea altarele;
cu cât îi era mai bogată ţara,
cu atât îşi înfrumuseţa mai mult stâlpii sacri.
2Inima le este împărţită.
Acum dar să-şi poarte osânda!
El le va dărâma altarele
şi le va distruge stâlpii sacri.
3Apoi vor zice: «Nu avem rege
pentru că nu ne-am temut de Domnul!
Dar şi dacă am avea un rege,
ce ar putea face acesta pentru noi?»
4Ei rostesc cuvinte fără rost
şi, cu jurăminte false,
încheie legăminte.
De aceea litigiile răsar
ca pelinul pe brazdele ogorului.
5Locuitorii Samariei sunt înmărmuriţi
din pricina viţelului din Bet-Aven[a].
Atât poporul lui,
cât şi preoţii lui îl jelesc –
cei care s-au bucurat de gloria lui –
căci este luat de la ei şi dus în exil.
6Da, chiar el va fi dus în Asiria,
drept tribut pentru măreţul împărat[b].
Ruşinea îl va cuprinde pe Efraim
şi Israel se va ruşina de idolul său[c].
7Samaria va fi distrusă,
iar regele ei va fi ca o crenguţă dusă de ape.
8Înălţimile răutăţii[d], unde a păcătuit Israel,
vor fi nimicite.
Spini şi mărăcini vor creşte
pe altarele lor.
Atunci vor începe să zică munţilor: «Acoperiţi-ne!»
şi dealurilor: «Cădeţi peste noi!»
9Încă de pe vremea Ghivei
ai început să păcătuieşti, Israele,
şi ai continuat tot aşa![e]
Oare nu i-a prăpădit războiul
pe nelegiuiţii din Ghiva?[f]
10Când voi dori,[g] îi voi disciplina!
Popoarele vor fi strânse împotriva lor,
ca să-i lege pentru îndoita lor fărădelege!
11Efraim este o juncă deprinsă la jug,
căreia îi place să treiere.
De aceea îi voi pune un jug
pe gâtul ei frumos.
Eu voi mâna Efraimul,
Iuda va trebui să are,
iar Iacov va trebui să grăpeze.
12Semănaţi dreptatea
şi seceraţi roada îndurării!
Desţeleniţi-vă un ogor nou,
căci este vremea să-L căutaţi pe Domnul,
până când El va veni
şi va turna dreptatea peste voi.
13Aţi cultivat însă răutatea
şi aţi secerat nedreptatea;
aţi mâncat rodul minciunii.
Pentru că te-ai încrezut în căile tale[h]
şi în mulţimea vitejilor tăi,
14de aceea un strigăt de luptă se va ridica împotriva poporului tău
şi toate fortăreţele tale vor fi devastate,
aşa cum a devastat Şalman Bet-Arbel[i], cu prilejul războiului,
când mamele au fost măcelărite peste copiii lor.
15Tot aşa vă va face şi vouă, celor din Betel,
căci răutatea voastră este fără măsură!
Până în zorii zilei,
regele lui Israel va fi distrus cu desăvârşire.“