Criza socială şi economică

¹Cei din popor şi soţiile lor au avut o mare plângere împotriva fraţilor lor iudei. ² Erau unii care spuneau astfel:

– Noi, fiii şi fiicele noastre suntem mulţi. Să ni se dea grâne, ca să avem ce mânca şi să putem trăi!

³ Alţii ziceau:

– Ne punem garanţie ogoarele, viile şi casele, ca să avem grâne în timpul foametei!

⁴ Mai erau încă unii care ziceau:

– A trebuit să împrumutăm argint, dându-ne ogoarele şi viile în schimbul birului imperial. ⁵ Deşi suntem carne din carnea fraţilor noştri, iar fiii noştri sunt ca şi fiii lor, iată că suntem pe cale să ne dăm fiii şi fiicele în sclavie. Câteva din fetele noastre au şi fost luate în sclavie. Suntem fără putere, iar ogoarele şi viile noastre aparţin altora!

⁶ M-am mâniat foarte tare când le-am auzit plângerea şi cuvintele acestea. ⁷ După ce m-am gândit, i-am mustrat pe nobili şi pe dregători, spunându-le:

– Voi împrumutaţi cu dobândă pe fraţii voştri?!

Am strâns o mare adunare împotriva lor ⁸ şi le-am zis:

– Noi, după puterile noastre, am răscumpărat pe fraţii noştri iudei, care fuseseră vânduţi neamurilor! Iar acum voi vă vindeţi fraţii, ca apoi să ne fie daţi chiar nouă de vânzare?

Ei tăceau, neavând ce să răspundă.

⁹ – Ce faceţi voi nu este bine, am mai zis eu. N-ar trebui voi să umblaţi în frică de Dumnezeul nostru, ca să nu fiţi de ruşinea neamurilor vrăjmaşe nouă? ¹⁰ Atât eu, cât şi fraţii şi slujitorii mei le-am împrumutat argint şi grâne. Să le iertăm datoria aceasta! ¹¹ Daţi-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii şi casele, precum şi a suta parte din argintul, din grânele, din mustul şi din uleiul pe care le-aţi cerut de la ei ca dobândă.

¹² – Le vom da înapoi, au răspuns ei, şi nu vom mai cere nimic de la ei! Vom face întocmai precum ai zis.

Atunci am chemat preoţii şi i-am pus să jure înaintea lor că vor face precum au promis. ¹³ Mi-am scuturat mantaua şi am zis:

– Aşa să scuture Dumnezeu din familia lui şi din proprietatea lui pe orice om care nu se va ţine de cuvânt! Aşa să fie scuturat şi lăsat fără nimic!

– Amin! a răspuns toată adunarea şi L-au lăudat pe Domnul. Poporul a făcut întocmai cum a promis.

¹⁴ Din ziua în care am fost numit guvernatorul lor în ţara lui Iuda, adică din al douăzecilea an al domniei împăratului Artaxerxes şi până în al treizeci şi doilea an al domniei sale^[a], deci timp de doisprezece ani, nici eu, nici fraţii mei nu am trăit din veniturile de guvernator. ¹⁵ Înainte de mine, cei dintâi guvernatori împovărau poporul, luând de la ei pâine şi vin, în afară de cei patruzeci de şecheli^[b] de argint. Chiar şi slujitorii lor asupreau poporul. Eu însă nu am făcut aşa, din frică de Dumnezeu. ¹⁶ M-am ocupat de lucrarea de restaurare a acestui zid şi nu mi-am^[c] cumpărat ogoare. De altfel toţi slujitorii mei erau adunaţi acolo pentru lucrare. ¹⁷ Mai mult, aveam la masa mea o sută cincizeci de bărbaţi dintre iudei şi dintre dregători, în afară de cei care veneau dintre neamurile dimprejur. ¹⁸ În fiecare zi mi se pregătea un bou, şase oi alese şi păsări, iar la fiecare zece zile se aducea vin din belşug, de toate felurile. Cu toate acestea, eu nu am căutat să primesc plată ca guvernator, căci lucrarea apăsa greu asupra acestui popor. ¹⁹ Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeul meu, spre bine, pentru tot ce am făcut pentru acest popor!