¹Când s-a făcut dimineaţă, toţi conducătorii preoţilor şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Isus, ca să-L condamne la moarte. ² L-au legat, L-au dus şi L-au dat pe mâna lui Pilat, guvernatorul^[a].

Iuda se spânzură

³ Atunci lui Iuda, trădătorul, când a văzut că Isus a fost condamnat, i-a părut rău şi a dus înapoi cei treizeci de arginţi^[b] la conducătorii preoţilor şi la bătrâni, ⁴ zicând:

– Am păcătuit, căci am trădat sânge nevinovat!

Ei i-au răspuns:

– Ce ne pasă nouă? Treaba ta!

⁵ El a aruncat arginţii în Templu şi a plecat. Apoi s-a dus şi s-a spânzurat.

⁶ Conducătorii preoţilor au luat arginţii şi au zis: „Nu este voie să fie puşi în vistierie, pentru că sunt preţ de sânge“. ⁷ Şi după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu ei ogorul olarului ca loc de înmormântare pentru străini. ⁸ Iată de ce ogorul acela a fost numit „Ogorul Sângelui“ până în ziua de astăzi. ⁹ Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia^[c], care zice:

Isus înaintea lui Pilat

¹¹ Isus a fost adus deci înaintea guvernatorului. Guvernatorul L-a întrebat:

– Eşti Tu Împăratul iudeilor?

Isus i-a răspuns:

– Este aşa cum spui.

¹² Dar când a fost acuzat de conducătorii preoţilor şi de bătrâni, n-a răspuns nimic. ¹³ Atunci Pilat I-a zis:

– Nu auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?

¹⁴ Dar Isus nu i-a răspuns nici măcar cu un cuvânt, spre marea mirare a guvernatorului.

¹⁵ Guvernatorul obişnuia ca la fiecare sărbătoare să elibereze pentru mulţime un prizonier pe care-l voiau ei. ¹⁶ La acea vreme aveau un prizonier vestit, numit (Isus^[h]) Baraba. ¹⁷ Aşadar, după ce mulţimea a fost adunată, Pilat i-a întrebat:

– Pe cine vreţi să vi-l eliberez, pe (Isus) Baraba sau pe Isus, Cel numit Cristos?

¹⁸ Căci el ştia că din invidie Îl dăduseră pe mâna lui.

¹⁹ În timp ce stătea pe scaunul de judecată, soţia lui a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic de-a face cu Acel Om drept, pentru că azi am suferit mult în vis din cauza Lui!“

²⁰ Dar conducătorii preoţilor şi bătrânii au convins mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar Isus să fie omorât.

²¹ Guvernatorul i-a întrebat iarăşi:

– Pe care dintre aceştia doi vreţi să vi-l eliberez?

– Pe Baraba! au răspuns ei.

²² Pilat a zis:

– Şi atunci ce să fac cu Isus, numit Cristos?

Ei au răspuns cu toţii:

– Să fie răstignit!

²³ El i-a întrebat:

– Dar ce rău a făcut?

Însă ei strigau şi mai tare:

– Să fie răstignit!

²⁴ Când a văzut Pilat că nu ajunge nicăieri, ci că mai degrabă se face zarvă, a luat apă şi s-a spălat pe mâini înaintea mulţimii, spunând:

– Eu sunt nevinovat de sângele Acestui Om! Treaba voastră!

²⁵ Tot poporul i-a răspuns:

– Sângele Lui să fie peste noi şi peste copiii noştri!

²⁶ Atunci li l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască^[i], L-a dat să fie răstignit.

Isus, batjocorit de soldaţi

²⁷ Atunci soldaţii guvernatorului L-au adus pe Isus în pretoriu^[j] şi au adunat în jurul Lui toată cohorta^[k]. ²⁸ L-au dezbrăcat şi au pus pe El o mantie stacojie^[l], ²⁹ au împletit o coroană de spini, I-au aşezat-o pe cap, I-au pus o trestie în mâna dreaptă şi apoi au îngenuncheat înaintea Lui şi şi-au bătut joc de El, zicând: „Să trăiți, Împărate al iudeilor!“^{[m] 30} Ei Îl scuipau, Îi luau trestia şi-L loveau peste cap. ³¹ După ce şi-au bătut joc de El astfel, L-au dezbrăcat de mantie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.

Răstignirea

³² Când au ieşit, au găsit un om din Cirena, pe nume Simon, şi l-au obligat pe acesta să ducă crucea lui Isus. ³³ Când au ajuns la locul numit Golgota, căruia i se mai zice şi „Locul Craniului“^[n], ³⁴ I-au dat să bea vin amestecat cu fiere^[o], dar când l-a gustat, n-a vrut să-l bea.^{[p] 35} După ce L-au răstignit, şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.^{[q] 36} Apoi s-au aşezat jos şi Îl păzeau acolo. ³⁷ Îi puseseră deasupra capului următoarea acuzaţie: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“. ³⁸ Tot atunci au fost răstigniţi cu El şi doi tâlhari, unul la dreapta şi unul la stânga Lui.

³⁹ Cei ce treceau pe acolo Îl insultau, dădeau din cap ⁴⁰ şi ziceau: „Tu, Cel Care dărâmi Templul şi-l reconstruieşti în trei zile, salvează-Te pe Tine Însuţi, dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, (şi)^[r] dă-Te jos de pe cruce!“

⁴¹ Tot aşa Îl batjocoreau şi conducătorii preoţilor, împreună cu cărturarii şi bătrânii, zicând: ⁴² „Pe alţii i-a salvat, dar pe Sine Însuşi nu Se poate salva! Doar este Împăratul lui Israel! Să Se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El! ⁴³ S-a încrezut în Dumnezeu, să-L scape acum Dumnezeu dacă vrea! Căci a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»“ ⁴⁴ La fel Îl batjocoreau şi tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El.

Moartea lui Isus

⁴⁵ De la ceasul al şaselea şi până la ceasul al nouălea^[s] s-a făcut întuneric peste toată ţara. ⁴⁶ Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli^[t], lema^[u] sabactani?“^[v], care înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“^[w]

⁴⁷ Unii dintre cei ce stăteau acolo L-au auzit şi au zis: „Acest Om îl strigă pe Ilie!“

⁴⁸ Imediat unul dintre ei a alergat şi a luat un burete, l-a umplut cu vin acru^[x], l-a pus într-o trestie şi I l-a dat să-l bea. ⁴⁹ Dar ceilalţi ziceau: „Lasă să vedem dacă vine Ilie să-L salveze!“

⁵⁰ Isus a strigat din nou cu glas tare şi apoi Şi-a dat duhul.

⁵¹ Şi iată că draperia^[y] Templului a fost despicată în două, de sus până jos; pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, ⁵² mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au fost înviate. ⁵³ Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în Cetatea Sfântă şi li s-au arătat multora.

⁵⁴ Centurionul^[z] şi cei ce-L păzeau pe Isus împreună cu el au văzut cutremurul şi cele întâmplate şi s-au înspăimântat foarte tare. Ei au zis: „Într-adevăr, Acesta era Fiul lui^[aa] Dumnezeu!“

⁵⁵ Acolo mai erau şi multe femei care priveau de departe, cele care Îl urmaseră pe Isus din Galileea şi Îi slujiseră. ⁵⁶ Printre ele erau Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov şi a lui Iosif – şi mama fiilor lui Zebedei.

Înmormântarea lui Isus

⁵⁷ Când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, pe nume Iosif, care fusese şi el ucenic al lui Isus. ⁵⁸ Acesta s-a dus la Pilat şi i-a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să-i fie dat. ⁵⁹ Iosif a luat trupul, L-a înfăşurat într-o pânză de in curată ⁶⁰ şi L-a pus într-un mormânt nou de-al lui, mormânt pe care-l săpase în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului şi a plecat. ⁶¹ Maria Magdalena şi cealaltă Marie erau şi ele acolo, aşezate înaintea mormântului.

Mormântul este păzit

⁶² A doua zi^[ab], cea de după Ziua Pregătirii, conducătorii preoţilor şi fariseii s-au adunat împreună la Pilat ⁶³ şi i-au zis:

– Stăpâne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, în timp ce trăia, a zis: „După trei zile voi învia!“ ⁶⁴ Aşadar, porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure^[ac], iar apoi să spună poporului: „A fost înviat din morţi!“ Atunci această înşelăciune din urmă ar fi mai rea decât prima!

⁶⁵ Pilat le-a răspuns:

– Aveţi o gardă^[ad]; duceţi-vă şi păziţi-L cum ştiţi!

⁶⁶ Ei s-au dus şi au luat măsuri pentru paza mormântului, sigilând piatra şi lăsând garda acolo.