Ioan Botezătorul decapitat

¹În vremea aceea tetrarhul Irod^[a] a auzit veşti despre Isus ² şi le-a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat dintre cei morţi şi de aceea lucrează aceste puteri prin el!“

³ Căci Irod îl arestase pe Ioan, îl legase şi-l pusese în închisoare din cauza Irodiadei^[b], soţia lui Filip, fratele său, ⁴ deoarece Ioan îi zicea: „Nu-ţi este permis s-o ai de soţie!“^{[c] 5} Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de mulţime, pentru că oamenii îl considerau pe Ioan un profet. ⁶ Însă, la aniversarea zilei de naştere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea invitaţilor şi i-a plăcut lui Irod, ⁷ aşa că el i-a promis cu jurământ că-i va da orice va cere. ⁸ Îndemnată de mama ei, ea i-a zis: „Dă-mi aici, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!“ ⁹ Regele s-a întristat, dar, din pricina jurămintelor şi a invitaţilor săi, a poruncit să-i fie dat ce a cerut ¹⁰ şi a trimis să fie decapitat Ioan în închisoare. ¹¹ Capul lui a fost adus pe o farfurie şi dat fetei, iar aceasta i l-a dus mamei sale. ¹² Ucenicii lui Ioan au venit, i-au luat trupul şi l-au înmormântat. Apoi s-au dus şi L-au anunţat pe Isus.

Isus hrăneşte peste cinci mii de oameni

¹³ Când a auzit aceasta, Isus S-a retras de acolo într-o barcă, spre un loc pustiu, ca să fie doar El singur. Dar când mulţimile au aflat lucrul acesta, au ieşit din cetăţile lor şi s-au luat după El pe jos. ¹⁴ Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulţime de oameni, I s-a făcut milă de ei şi i-a vindecat pe cei bolnavi.

¹⁵ Fiindcă se făcuse seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis:

– Locul acesta este pustiu şi ora este deja târzie. Dă-le drumul mulţimilor să meargă prin sate ca să-şi cumpere ceva să mănânce!

¹⁶ Însă Isus le-a zis:

– Nu au nevoie să plece! Daţi-le voi să mănânce!

¹⁷ Ei I-au răspuns:

– N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.

¹⁸ El le-a zis:

– Aduceţi-le aici, la Mine!

¹⁹ Le-a poruncit mulţimilor să se aşeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi apoi le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au dat mulţimilor. ²⁰ Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au strâns douăsprezece coşniţe pline cu firimiturile rămase. ²¹ Cei ce mâncaseră erau aproape cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii.

Isus umblă pe mare

²² Imediat după aceea, Isus i-a zorit pe ucenici să se suie în barcă şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă a mării, iar între timp El le va da drumul mulţimilor. ²³ După ce le-a dat drumul mulţimilor, Isus S-a urcat pe munte, doar El singur, ca să se roage. Se înserase, iar El era singur acolo. ²⁴ Barca se îndepărtase deja la mai multe stadii^[d] de ţărm şi era lovită de valuri, pentru că vântul le era împotrivă.

²⁵ În a patra strajă a nopţii^[e], Isus a venit spre ei, umblând pe mare. ²⁶ Când ucenicii L-au văzut umblând pe mare, s-au înspăimântat. „Este o stafie!“, au zis ei. Şi au ţipat de frică.

²⁷ Dar Isus le-a vorbit imediat şi le-a zis:

– Îndrăzniţi! Eu sunt! Nu vă temeţi!

²⁸ Petru I-a răspuns:

– Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape!

²⁹ Isus i-a zis:

– Vino!

Petru a coborât din barcă şi a început să umble pe ape şi să meargă spre Isus. ³⁰ Dar când a văzut că vântul este puternic, i s-a făcut frică şi, fiindcă începea să se scufunde, a strigat:

– Doamne, salvează-mă!

³¹ Isus a întins imediat mâna, l-a apucat şi i-a zis:

– Puţin credinciosule! De ce te-ai îndoit?

³² După ce s-au suit în barcă, vântul a încetat. ³³ Cei din barcă I s-au închinat şi au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“

³⁴ Au traversat marea şi au venit în ţinutul Ghenezaretului. ³⁵ Oamenii din locul acela L-au recunoscut pe Isus şi au dat de veste în întreaga vecinătate, aşa că i-au adus la El pe toţi cei ce erau bolnavi. ³⁶ Îl rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui; şi toţi cei care s-au atins de ea au fost vindecaţi.