Ananias şi Safira

¹Dar un om pe nume Ananias, a vândut o proprietate împreună cu soţia lui, Safira, ² şi a păstrat pentru sine o parte din bani cu ştirea soţiei lui; apoi a adus cealaltă parte din bani şi a pus-o la picioarele apostolilor. ³ Petru i-a zis: „Ananias, de ce ţi-a umplut Satan^[a] inima ca să-L minţi pe Duhul Sfânt, păstrând pentru tine o parte din preţul ogorului? ⁴ Dacă rămânea nevândut, nu rămânea el al tău? Şi, după ce a fost vândut, nu erau banii la dispoziţia ta? De ce ai pus la cale acest lucru în inima ta? Nu pe oameni i-ai minţit, ci pe Dumnezeu!“ ⁵ Când a auzit Ananias aceste cuvinte, a căzut la pământ şi şi-a dat duhul. O mare frică i-a cuprins pe toţi cei ce auziseră aceste lucruri. ⁶ Cei tineri s-au ridicat, l-au învelit, l-au scos afară şi l-au îngropat.

⁷ Cam după trei ore, a intrat şi soţia lui, fără să ştie ce se întâmplase. ⁸ Petru a întrebat-o:

– Spune-mi, cu atât aţi vândut ogorul?

Ea i-a răspuns:

– Da, cu atât.

⁹ Atunci Petru i-a zis:

– De ce v-aţi înţeles între voi să-L puneţi la încercare pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce l-au îngropat pe soţul tău sunt la uşă şi te vor duce şi pe tine!

¹⁰ Dintr-odată, ea a căzut la picioarele lui şi şi-a dat duhul. Când au intrat tinerii, au găsit-o moartă; au dus-o afară şi au îngropat-o lângă soţul ei. ¹¹ O mare frică a cuprins toată biserica^[b] şi pe toţi cei ce auziseră aceste lucruri.

Prin apostoli se fac semne şi minuni

¹² Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în popor. Toţi se adunau în acelaşi gând în Porticul lui Solomon ¹³ şi nici unul din ceilalţi nu îndrăznea să li se alăture, deşi poporul îi lăuda foarte mult. ¹⁴ Totuşi, tot mai mulţi oameni, o mulţime de bărbaţi şi femei care credeau în Domnul, erau adăugaţi la numărul lor, ¹⁵ astfel că oamenii îi scoteau pe străzi pe cei neputincioşi şi-i puneau pe tărgi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci când trecea Petru, măcar umbra lui să cadă peste vreunul dintre ei. ¹⁶ Mulţimea, de asemenea, se aduna din cetăţile din jurul Ierusalimului, aducându-i pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate; şi toţi erau vindecaţi.

Apostolii persecutaţi

¹⁷ Însă marele preot şi toţi cei ce erau împreună cu el, adică partida saducheilor, s-au sculat plini de invidie, ¹⁸ au pus mâinile pe apostoli şi i-au băgat în închisoarea publică. ¹⁹ Dar un înger al Domnului a deschis uşile închisorii în timpul nopţii, i-a condus afară şi le-a zis: ²⁰ „Duceţi-vă, staţi în Templu şi spuneţi poporului toate cuvintele vieţii acesteia!“ ²¹ Auzind aceasta, ei au intrat în Templu dis-de-dimineaţă şi au început să dea învăţătură. Când a sosit marele preot şi cei ce erau împreună cu el, au convocat Sinedriul, adică toată adunarea bătrânilor^[c] fiilor lui Israel, şi au trimis după apostoli la închisoare, ca să fie aduşi. ²² Dar gărzile, când au sosit acolo, nu i-au găsit în închisoare, aşa că s-au întors şi au anunţat ²³ spunând: „Închisoarea am găsit-o încuiată cu toată grija, iar pe gardieni i-am găsit stând la uşi, dar când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru!“ ²⁴ Când au auzit cuvintele acestea, atât comandantul gărzii Templului, cât şi conducătorii preoţilor au rămas înmărmuriţi din pricina lor şi au început să se întrebe ce se întâmplă. ²⁵ Cineva însă a venit şi i-a anunţat: „Iată că bărbaţii pe care i-aţi băgat în închisoare stau în Templu şi dau învăţătură poporului!“ ²⁶ Atunci comandantul s-a dus împreună cu gărzile şi i-a adus, însă nu cu forţa, pentru că se temeau să nu fie loviţi cu pietre de popor.

²⁷ I-au adus şi i-au pus să stea înaintea Sinedriului. Marele preot i-a întrebat ²⁸ zicând:

– (Nu)^[d] v-am poruncit răspicat să nu mai daţi învăţătură în Numele acesta? Dar iată că voi aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi vreţi să aruncaţi peste noi vina pentru sângele Acestui Om!

²⁹ Petru şi ceilalţi apostoli i-au răspuns:

– Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! ³⁰ Dumnezeul strămoşilor noştri L-a înviat pe Isus, Cel pe Care voi L-aţi prins şi L-aţi ucis pironindu-L pe lemn^[e]! ³¹ Pe El, Dumnezeu L-a înălţat la dreapta Sa, ca Prinţ şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţă şi iertare de păcate! ³² Iar noi suntem martori ai acestor lucruri şi, de asemenea, şi Duhul Sfânt pe Care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El!

³³ Când au auzit ei acestea, s-au înfuriat şi au vrut să-i omoare. ³⁴ Dar un fariseu^[f] pe nume Gamaliel^[g], un cărturar respectat de tot poporul, s-a ridicat în Sinedriu şi a poruncit ca oamenii să fie scoşi afară puţin. ³⁵ Apoi le-a zis: „Bărbaţi israeliţi, luaţi seama ce aveţi de gând să le faceţi acestor oameni! ³⁶ Căci, nu demult, s-a ridicat Teudas, care spunea despre sine că este cineva şi căruia i s-au alăturat aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorât, iar toţi cei ce-l urmaseră au fost împrăştiaţi şi nu s-a ales nimic de ei. ³⁷ După el, pe vremea recensământului^[h], s-a ridicat Iuda, galileeanul, şi a tras pe popor după el. Dar şi el a pierit, iar cei ce-l urmaseră au fost împrăştiaţi. ³⁸ Iar acum, eu vă spun: depărtaţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i în pace! Dacă planul sau lucrarea aceasta este de la oameni, i se va pune capăt, ³⁹ dar dacă este de la Dumnezeu nu-i veţi putea opri pe aceşti oameni! Să nu vă pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu!“ ⁴⁰ Ei au fost convinşi de el. Apoi i-au chemat pe apostoli, i-au biciuit, le-au poruncit să nu mai vorbească în Numele lui Isus şi le-au dat drumul. ⁴¹ Prin urmare, apostolii au plecat dinaintea Sinedriului, bucurându-se că au fost consideraţi vrednici să fie înjosiţi pentru Numele lui Isus. ⁴² Şi, în fiecare zi, în Templu şi prin case, nu încetau să dea învăţătură şi să ducă vestea bună că Isus este Cristosul.