Vremea sfârşitului

⁴ Tu însă, Daniele, tăinuieşte aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi vor alerga încoace şi încolo^[a] şi cunoştinţa va creşte.

⁵ Apoi eu, Daniel, m-am uitat şi iată că alţi doi stăteau în picioare, unul de o parte a râului şi altul de cealaltă parte a râului. ⁶ Unul din ei l-a întrebat pe bărbatul îmbrăcat în in,^[b] care era deasupra apelor râului:

– Cât va mai fi până la împlinirea^[c] acestor lucruri uimitoare?

⁷ Bărbatul îmbrăcat în in, care era deasupra apelor râului, a ridicat mâna dreaptă şi mâna stângă spre ceruri şi l-am auzit jurând pe Cel Veşnic Viu, astfel:

– Va mai fi o vreme, vremuri şi o jumătate de vreme!^[d] Când se va sfârşi zdrobirea puterii^[e] poporului sfânt, atunci se vor împlini^[f] toate aceste lucruri.

⁸ Eu am auzit, dar nu am înţeles, aşa că am întrebat:

– Stăpâne^[g], cum va fi sfârşitul acestor lucruri?

⁹ El mi-a răspuns:

– Du-te, Daniele, căci cuvintele acestea sunt tăinuite şi pecetluite până la vremea sfârşitului. ¹⁰ Mulţi se vor curăţi, se vor albi şi vor fi încercaţi, însă cei răi vor continua să fie răi; nici unul dintre cei răi nu va înţelege, însă cei înţelepţi vor înţelege.

¹¹ De la vremea când jertfa continuă va fi îndepărtată şi de la aşezarea urâciunii pustiirii^[h] vor fi o mie două sute nouăzeci de zile. ¹² Ferice de cel ce aşteaptă şi ajunge până la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile.

¹³ Cât despre tine, du-te, până când va veni sfârşitul! Te vei odihni şi, la sfârşitul zilelor, te vei scula pentru a-ţi primi partea de moştenire.