Revelaţia cu privire la vecinii lui Israel

¹În al treilea an de domnie al lui Cirus, împăratul Persiei, i-a fost descoperit un cuvânt lui Daniel, cel care fusese numit Beltşaţar. Cuvântul este adevărat şi vesteşte un mare război. El a priceput cuvântul, înţelegerea acestuia venindu-i printr-o viziune.

² În acele zile eu, Daniel, eram în jale de trei săptămâni. ³ Nu am mâncat bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin şi nu m-am uns deloc, până nu s-au împlinit cele trei săptămâni.

⁴ În ziua a douăzeci şi patra a lunii întâi, mă aflam pe malul râului cel mare, care se cheamă Tigru. ⁵ Mi-am ridicat privirea, m-am uitat şi iată că acolo era un bărbat îmbrăcat în in şi încins la coapse cu un brâu de aur de Ufaz. ⁶ Trupul lui era asemenea crisolitului, faţa lui – ca strălucirea fulgerului, ochii lui – ca torţele de foc, mâinile şi picioarele lui – ca luciul bronzului lustruit, iar glasul său – ca vuietul mulţimii.

⁷ Numai eu, Daniel, am văzut viziunea; bărbaţii care erau cu mine nu au văzut-o, însă au fost cuprinşi de o frică atât de mare, încât au luat-o la fugă pentru a se ascunde. ⁸ Astfel am fost lăsat singur, privind această mare viziune. Puterea m-a părăsit, culoarea feţei mi s-a schimbat ca la un mort şi am rămas fără vlagă. ⁹ Am auzit apoi sunetul cuvintelor sale, iar când am auzit sunetul cuvintelor sale, am căzut leşinat^[a] cu faţa la pământ.

¹⁰ Atunci o mână m-a atins şi m-a aşezat pe genunchii şi pe mâinile mele tremurânde. ¹¹ El mi-a zis:

– Daniele, om plăcut lui Dumnezeu, ia aminte la cuvintele pe care ţi le voi spune! Stai în picioare, căci acum am fost trimis la tine!

Când mi-a vorbit astfel, m-am ridicat tremurând.

¹² Apoi a continuat:

– Nu te teme, Daniele, căci cuvintele tale au fost ascultate chiar din prima zi în care te-ai hotărât în inima ta să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău! Cuvintele tale au fost auzite şi tocmai din pricina lor am venit eu acum. ¹³ Dar căpetenia împărăţiei Persiei^[b] mi s-a împotrivit timp de douăzeci şi una de zile, dar iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, a venit să mă ajute, căci fusesem lăsat acolo, cu împăraţii Persiei^[c]. ¹⁴ Acum am venit să te învăţ cu privire la ceea ce se va întâmpla cu poporul tău în zilele de pe urmă, căci viziunea se referă tot la acele zile.

¹⁵ În timp ce îmi spunea cuvintele acestea, mi-am plecat fruntea la pământ şi am rămas mut. ¹⁶ Dar iată că cineva care era la înfăţişare ca un om^[d] mi-a atins buzele. Atunci mi-am deschis gura şi am început să vorbesc. I-am zis celui ce stătea înaintea mea:

– Stăpâne^[e], la vederea acestei viziuni, m-am umplut de groază şi am rămas fără vlagă. ¹⁷ Cum ar putea slujitorul stăpânului meu să vorbească cu stăpânul meu? Căci puterea m-a părăsit şi abia mai am suflare.

¹⁸ Atunci cel care avea înfăţişarea ca a unui om m-a atins din nou şi m-a întărit. ¹⁹ El mi-a zis:

– Nu te teme, om plăcut lui Dumnezeu! Pace ţie! Fii tare! Fii puternic!

În timp ce vorbea cu mine, am simţit cum mă întăresc şi i-am zis:

– Vorbeşte, stăpâne, căci m-ai întărit!

²⁰ El m-a întrebat:

– Ştii tu pentru ce am venit la tine? Acum mă voi întoarce să lupt împotriva căpeteniei Persiei, iar, când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei. ²¹ Dar înainte îţi voi spune ce este scris în Cartea Adevărului^[f]. Nimeni nu mă ajută împotriva lor decât Mihail, căpetenia voastră.