Cântecul de laudă al lui David
1David I-a dedicat Domnului cuvintele acestui cântec în ziua în care Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul. 2 El a zis:
„Domnul este stânca mea, fortăreaţa mea şi izbăvitorul meu!
3 Dumnezeu este stânca mea în Care mă adăpostesc,
scutul meu, cornul[a] mântuirii mele,
întăritura mea, scăparea mea şi mântuitorul meu!
Tu mă scapi de asuprire!
4 Eu Îl chem în ajutor pe Domnul, Care este vrednic de laudă,
şi sunt izbăvit de duşmanii mei.
5 Mă înfăşuraseră valurile morţii,
mă copleşiseră şuvoaiele nimicirii!
6 Legăturile Locuinţei Morţilor[b] mă împresuraseră,
mă prinseseră laţurile morţii.
7 Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul,
L-am chemat pe Dumnezeul meu.
El mi-a ascultat glasul din Templul Său
şi strigătul meu a ajuns până la urechile Sale.
8 Atunci s-a zguduit şi s-a cutremurat pământul,
temeliile cerurilor[c] s-au zgâlţâit,
s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
9 Fum se ridica din nările Lui
şi foc mistuitor din gura Lui,
cărbuni aprinşi ieşeau din ea.
10 A aplecat cerurile şi a coborât;
nori negri erau sub picioarele Lui.
11 Călărea pe un heruvim şi zbura;
plutea[d] pe aripile vântului.
12 Întunericul Şi-l aşternuse drept acoperământ, iar împrejurul Lui
erau grămezi de ape[e] şi nori deşi.
13 Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa ieşeau cărbuni aprinşi.
14 Domnul a tunat din ceruri,
Cel Preaînalt Şi-a făcut auzit glasul.
15 A aruncat săgeţi, risipindu-i pe duşmani,
a trimis fulgerul şi i-a pus pe fugă.
16 La mustrarea Domnului,
la suflarea nărilor Lui,
s-au văzut albiile apelor
şi s-au descoperit temeliile lumii.
17 El S-a întins din înălţime şi m-a apucat,
m-a scos din apele cele mari,
18 m-a izbăvit de duşmanul meu cel puternic
şi de vrăjmaşii mei, căci erau mai tari decât mine.
19 Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu,
dar Domnul mi-a fost sprijin.
20 El m-a scos la loc larg,
m-a izbăvit pentru că El îşi găseşte plăcerea în mine.
21 Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,
mi-a făcut după curăţia mâinilor mele,
22 căci am păzit căile Domnului
şi nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu;
23 toate judecăţile Lui sunt înaintea mea
şi nu m-am depărtat de hotărârile Lui;
24 am fost fără pată înaintea Lui
şi m-am păzit de nelegiuire.
25 Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,
după curăţia mea[f] înaintea ochilor Săi.
26 Cu cel credincios, Tu Te arăţi credincios[g],
cu cel drept, Tu Te arăţi drept;
27 cu cel curat, Tu Te arăţi curat,
dar cu cel înşelător, Tu Te arăţi împotrivitor.
28 Tu mântuieşti poporul smerit,
dar cu privirea Ta îl smereşti pe cel trufaş.
29 Tu eşti candela mea, Doamne!
Domnul îmi luminează întunericul.
30 Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor,
cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit.
31 Cât despre Dumnezeu, Calea Lui este desăvârşită,
Cuvântul Domnului este încercat;
El este un scut pentru toţi cei ce se încred în El.
32 Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?
Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
33 Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare[h]
şi El mi-a făcut desăvârşită calea.
34 El mi-a întărit picioarele ca ale ciutelor
şi m-a aşezat pe înălţimi.
35 Îmi deprinde mâinile pentru luptă,
astfel încât braţele mele întind arcul de aramă.
36 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale
şi ajutorul Tău[i] mă face mare.
37 Tu-mi lărgeşti calea sub paşii mei,
ca să nu-mi alunece picioarele.
38 Îmi urmăresc duşmanii şi-i nimicesc,
nu mă întorc până nu-i prăpădesc.
39 Îi distrug şi îi zdrobesc de nu se mai ridică;
ei cad sub picioarele mele.
40 Tu mă încingi cu tărie pentru luptă
şi-i smereşti pe vrăjmaşii mei sub picioarele mele.
41 Tu faci ca duşmanii mei să fugă dinaintea mea
şi pe cei ce mă urăsc îi nimicesc.
42 Ei se uită în jur, dar nimeni nu-i izbăveşte,
strigă către Domnul, dar El nu le răspunde.
43 Îi pisez ca praful pământului,
ca noroiul de pe uliţe îi zdrobesc, îi strivesc.
44 Tu mă scapi de învinuirile poporului meu,
mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor;
un popor pe care nu-l cunosc îmi slujeşte.
45 Fiii străinului mă linguşesc;
de îndată ce mă aud, mă ascultă.
46 Fiii străinului îngălbenesc
şi ies tremurând din fortăreţele lor[j].
47 Domnul este viu!
Binecuvântată să fie Stânca mea!
Mărit să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!
48 Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună,
Cel Care îmi supune popoare,
49 Cel Ce mă izbăveşte de vrăjmaşii mei.
Tu mă ridici deasupra duşmanilor mei;
Tu mă scapi de omul asupritor.
50 De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne,
şi voi cânta laudă Numelui Tău!
51 El dă mari izbăviri regelui Său
şi dă îndurare[k] unsului Său,
lui David şi seminţei[l] lui în veac.“
Footnotes
- 2 Samuel 22:3 În concepţia antică cornul era un simbol al puterii sau al unui conducător puternic; prin urmare, putem traduce şi: mântuitorul meu puternic
- 2 Samuel 22:6 Ebr.: Şeol
- 2 Samuel 22:8 TM; VUL, Siriacă (vezi şi Ps. 18:7): munţilor
- 2 Samuel 22:11 Multe mss TM (vezi şi Ps. 18:10); cele mai multe mss TM: a apărut
- 2 Samuel 22:12 TM; LXX, VUL (vezi şi Ps. 18:11): ape întunecoase
- 2 Samuel 22:25 TM; LXX, VUL (vezi şi Ps. 18:24): curăţia mâinilor mele
- 2 Samuel 22:26 Vezi nota de la 7:15
- 2 Samuel 22:33 TM; Q, câteva mss LXX, VUL, Siriacă (vezi şi Ps. 18:32): Cel Care m-a încins cu tărie
- 2 Samuel 22:36 Lit.: răspunsul Tău (la rugăciunile mele)
- 2 Samuel 22:46 Câteva mss LXX, VUL (vezi şi Ps. 18:45); TM: se înarmează în fortăreţele lor
- 2 Samuel 22:51 Vezi nota de la 7:15
- 2 Samuel 22:51 Termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie cu urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de cel teologic