Amoniţii şi arameii sunt învinşi

¹După aceea, regele amoniţilor a murit, iar în locul lui a domnit fiul său, Hanun. ² David a zis: „Voi da dovadă de loialitate faţă de Hanun, fiul lui Nahaş, tot aşa cum şi tatăl său a dat dovadă de loialitate faţă de mine.“ David şi-a trimis slujitorii ca să-l mângâie sufleteşte pe Hanun pentru moartea tatălui său. Când slujitorii lui David au ajuns în ţara amoniţilor, ³ căpeteniile amonite i-au zis stăpânului lor, Hanun: „Chiar crezi că David doreşte să-l cinstească pe tatăl tău, trimiţându-ţi aceşti oameni ca să te mângâie sufleteşte? David i-a trimis la tine pe slujitorii lui mai degrabă ca să cerceteze cetatea, să o iscodească şi să o cucerească.“

⁴ Atunci Hanun i-a luat pe slujitorii lui David, le-a ras bărbile pe jumătate, le-a tăiat hainele pe jumătate, până la brâu, şi le-a dat drumul. ⁵ Când David a fost înştiinţat de acest lucru, a trimis să le spună bărbaţilor care fuseseră atât de mult umiliţi: „Rămâneţi în Ierihon până ce vă va creşte din nou barba şi apoi să vă întoarceţi!“ ⁶ Văzând că se făcuseră urâţi lui David, amoniţii au tocmit douăzeci de mii de pedestraşi aramei din Bet-Rehob şi din regatul arameu al Ţobei, pe regele din Maaca cu o mie de luptători şi încă douăsprezece mii de luptători dintre bărbaţii din Tob.

⁷ Când a auzit David acest lucru l-a trimis împotriva lor pe Ioab împreună cu toată oştirea, numai războinici viteji. ⁸ Amoniţii au ieşit din cetate şi şi-au ocupat poziţiile de luptă în faţa porţii, în timp ce arameii din Ţoba şi Rehob, luptătorii din Tob şi cei din Maaca s-au aşezat în câmp deschis. ⁹ Ioab a văzut că avea de luptat şi în faţă şi în spate. Prin urmare, a ales o parte dintre vitejii lui Israel şi i-a mobilizat împotriva arameilor, ¹⁰ iar restul oştirii a pus-o sub comanda fratelui său Abişai, mobilizând-o împotriva amoniţilor. ¹¹ Ioab i-a zis lui Abişai: „Dacă arameii mă copleşesc, să-mi vii în ajutor, iar dacă amoniţii te copleşesc, voi veni eu în ajutorul tău. ¹² Fii tare şi îmbărbătează-te pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru şi facă-se voia Domnului!“ ¹³ Când Ioab i-a atacat pe aramei cu oştirea lui, aceştia au fugit dinaintea lui. ¹⁴ Amoniţii, văzând că arameii dau bir cu fugiţii, au fugit şi ei dinaintea lui Abişai şi s-au retras în cetate. Atunci Ioab a oprit lupta şi s-a întors la Ierusalim.

¹⁵ Văzând că au fost învinşi de Israel, arameii şi-au adunat toate forţele. ¹⁶ Hadad-Ezer a trimis după arameii de dincolo de râu^[a] şi aceştia au venit la Helam, avându-l în fruntea lor pe Şobac, conducătorul oştirii lui Hadad-Ezer. ¹⁷ Când a aflat David acest lucru, i-a adunat pe toţi israeliţii, a trecut Iordanul şi a sosit la Helam. Arameii s-au aşezat în poziţie de luptă împotriva lui David şi s-au încleştat în luptă. ¹⁸ Arameii au fugit dinaintea lui Israel. David le-a ucis arameilor şapte sute de oameni care conduceau carele şi patruzeci de mii de pedestraşi^[b]. L-a rănit şi pe Şobac, conducătorul oştirii lor, care a şi murit acolo. ¹⁹ Văzând că au fost învinşi de Israel, regii vasali lui Hadad-Ezer au făcut pace cu Israel şi i s-au supus. Şi arameilor le-a fost frică să-i mai ajute pe amoniţi.