Răzbunarea ghivoniţilor

¹Pe vremea lui David a fost o foamete timp de trei ani la rând. David L-a întrebat pe Domnul şi Domnul i-a zis: „Din cauza lui Saul şi a Casei lui sângeroase a venit această foamete, deoarece i-a ucis pe ghivoniţi.“ ² Regele i-a chemat pe ghivoniţi ca să le vorbească. (Ghivoniţii nu erau israeliţi; ei erau o rămăşiţă a amoriţilor^[a]. Israeliţii le-au jurat că-i vor cruţa^[b], însă Saul, în râvna lui pentru Israel şi Iuda, a încercat să-i nimicească). ³ David i-a întrebat pe ghivoniţi:

– Ce ar trebui să fac pentru voi? Cum aş putea să fac ispăşire ca să binecuvântaţi moştenirea Domnului?

⁴ – Nu vrem nici argint, nici aur de la Saul şi de la familia sa, i-au răspuns ghivoniţii. De asemenea, nu este treaba noastră să omorâm pe cineva din Israel.

– Voi face ceea ce-mi cereţi, le-a zis regele.

⁵ Atunci ei i-au zis regelui:

– Fiindcă omul acesta ne-a distrus şi-şi pusese în gând să ne nimicească ca să dispărem de pe întreg teritoriul lui Israel, ⁶ să ni se dea şapte bărbaţi dintre fiii lui ca să-i spânzurăm^[c] înaintea Domnului, în Ghiva lui Saul, alesul Domnului^[d].

– Bine, le-a răspuns regele, vi-i voi da.

⁷ Regele, din pricina jurământului făcut înaintea Domnului între el şi Ionatan, fiul lui Saul, l-a cruţat însă pe Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul. ⁸ I-a luat pe Armoni şi pe Mefiboşet, cei doi fii pe care i-i născuse lui Saul Riţpa, fiica lui Aia, împreună cu cei cinci fii pe care i-i născuse Merab, fiica lui Saul, lui Adriel, fiul lui Barzilai meholatitul, ⁹ şi i-a dat în mâinile ghivoniţilor. Aceştia i-au spânzurat înaintea Domnului, pe un deal. Toţi cei şapte au murit împreună, fiind ucişi în primele zile ale seceratului, la începutul seceratului orzului. ¹⁰ Riţpa, fiica lui Aia, a luat un sac şi l-a întins sub ea pe o stâncă. De la începutul seceratului şi până când a început să cadă ploaia peste trupuri, ea le-a păzit în timpul zilei de păsările văzduhului şi în timpul nopţii de animalele sălbatice. ¹¹ Spunându-i-se lui David ce făcea Riţpa, fiica lui Aia, ţiitoarea lui Saul, ¹² acesta s-a dus şi a adus osemintele lui Saul şi ale fiului său Ionatan de la locuitorii Iabeş-Ghiladului (aceştia le furaseră din piaţa din Bet-Şan, unde le puseseră filistenii în ziua când l-au ucis pe Saul la Ghilboa). ¹³ A adus de acolo osemintele lui Saul şi ale fiului său Ionatan şi au fost adunate, de asemenea, şi rămăşiţele celor care tocmai fuseseră spânzuraţi. ¹⁴ Au înmormântat osemintele lui Saul şi ale fiului său Ionatan în teritoriul lui Beniamin, la Ţela, în mormântul tatălui său, Chiş. Şi au făcut tot ce poruncise regele. În urma acestor fapte, Dumnezeu a răspuns rugăciunilor făcute pentru ţară.

Bătălii împotriva filistenilor

¹⁵ Între filisteni şi Israel a avut loc o nouă bătălie, iar David a pornit la luptă împotriva filistenilor, împreună cu oamenii săi. David însă a obosit. ¹⁶ Işbi-Benob, unul dintre urmaşii lui Rafa, care avea o suliţă cu un vârf de bronz în greutate de trei sute de şecheli^[e] şi care era încins cu o sabie nouă, şi-a pus în gând să-l omoare pe David. ¹⁷ În ajutorul lui David a venit însă Abişai, fiul Ţeruiei, care l-a lovit pe filistean şi l-a ucis. Atunci oamenii lui David i-au jurat spunându-i: „Nu vei mai merge împreună cu noi la război pentru ca să nu stingi lumina lui Israel.“

¹⁸ După aceea, o altă bătălie împotriva filistenilor a avut loc la Gob. Cu acest prilej, huşatitul Sibecai l-a ucis pe Saf, unul dintre urmaşii lui Rafa. ¹⁹ În timpul unei alte lupte cu filistenii la Gob, Elhanan, fiul betleemitului Iaare-Oreghim^[f], l-a ucis pe Goliat ghititul^[g], care avea o suliţă al cărei mâner era ca sulul unui ţesător. ²⁰ S-a mai dat o luptă la Gat. Acolo era un bărbat uriaş, care avea câte şase degete la ambele mâini şi la ambele picioare – douăzeci şi patru în total. Şi acesta se trăgea din Rafa. ²¹ El a batjocorit pe Israel, dar Ionatan, fiul lui Şimea, fratele lui David, l-a ucis. ²² Aceştia patru i s-au născut lui Rafa în Gat; ei au fost ucişi de David şi de slujitorii săi.