Vindecarea lui Naaman

¹Naaman era conducătorul oştirii regelui Aramului^[a]. El era un om important pentru stăpânul său şi totodată foarte respectat, pentru că prin el dăduse Domnul victorie lui Aram. Însă omul acesta, care ajunsese un războinic viteaz, era lepros^[b].

² Arameii ieşiseră la luptă în cete şi luaseră captivă o tânără din ţara lui Israel. Ea a ajuns slujitoarea soţiei lui Naaman. ³ Într-o zi ea a zis stăpânei sale: „Dacă stăpânul meu ar merge la profetul din Samaria, el l-ar vindeca de lepra lui.“ ⁴ Naaman s-a dus la stăpânul său şi i-a făcut de cunoscut tot ce i-a spus tânăra israelită. ⁵ Şi regele Aramului i-a zis: „Du-te, căci voi trimite o scrisoare regelui lui Israel!“ Naaman a plecat luând cu el zece talanţi^[c] de argint, şase mii se şecheli^[d] de aur şi zece rânduri de haine. ⁶ El i-a înmânat regelui lui Israel scrisoarea care spunea astfel: „Când scrisoarea aceasta îţi va fi înmânată vei şti că trebuie să-l vindeci pe slujitorul meu, Naaman, de lepra lui.“ ⁷ După ce a citit scrisoarea, regele lui Israel şi-a sfâşiat hainele şi a zis: „Sunt eu Dumnezeu ca să omor şi să înviez? De ce-mi spune să vindec un om de lepra lui? Să ştiţi dar şi să înţelegeţi că el caută motiv de ceartă cu mine.“

⁸ Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că regele lui Israel şi-a sfâşiat hainele, a trimis să spună regelui: „De ce ţi-ai sfâşiat hainele? Trimite-l la mine şi va şti că există un profet în Israel!“ ⁹ Naaman a venit cu alaiul său de cai şi care şi s-a oprit la poarta casei lui Elisei. ¹⁰ Elisei i-a trimis un mesager, spunându-i: „Du-te şi spală-te în Iordan de şapte ori, iar carnea ţi se va vindeca şi vei fi curat.“ ¹¹ Dar Naaman s-a mâniat şi a plecat zicând: „Eu credeam că va ieşi la mine, se va opri înaintea mea şi va chema Numele Domnului, Dumnezeul lui, iar pe urmă îşi va pune mâna peste rană şi mă va vindeca de lepră. ¹² Nu sunt oare Abana şi Parpar, râurile Damascului, mai bune decât toate apele Israelului? Nu puteam să mă spăl în ele şi să fiu curat?“ Apoi s-a întors şi a plecat plin de mânie. ¹³ Dar slujitorii lui s-au apropiat de el şi i-au zis: „Părinte, dacă profetul ţi-ar fi spus să faci un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult acum, când ţi-a spus să te speli ca să fii curat!“ ¹⁴ Atunci s-a coborât şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, aşa cum i-a spus omul lui Dumnezeu, iar carnea lui a devenit iarăşi ca aceea a unui copilaş şi s-a curăţit. ¹⁵ Apoi Naaman împreună cu toţi însoţitorii lui s-au întors la omul lui Dumnezeu. Când a ajuns, s-a oprit înaintea lui şi i-a zis:

– Acum ştiu că nu este alt Dumnezeu pe tot pământul decât în Israel. Primeşte, te rog, un dar din partea slujitorului tău.

¹⁶ Dar Elisei i-a răspuns:

– Viu este Domnul, al Cărui slujitor sunt, că nu voi lua nimic.

Şi cu toate că Naaman a insistat, Elisei a refuzat darul.

¹⁷ – Dacă nu vrei, a zis Naaman, dă voie, te rog, slujitorului tău să încarce pământ, atât cât pot duce doi catâri, pentru că de-acum înainte slujitorul tău nu va mai aduce arderi de tot sau jertfe altor dumnezei, ci numai Domnului. ¹⁸ Iată totuşi ce-L rog pe Domnul să-i ierte slujitorului tău: când stăpânul meu intră în templul lui Rimon^[e] să se închine acolo, sprijinindu-se de braţul meu, mă închin şi eu în templul lui Rimon. Să-l ierte deci Domnul pe slujitorul tău când mă voi închina în templul lui Rimon.

¹⁹ Elisei i-a răspuns:

– Du-te în pace.

După ce Naaman a plecat de la el şi a străbătut o anumită distanţă, ²⁰ Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, şi-a zis: „Stăpânul meu l-a refuzat pe Naaman, arameul acesta, şi nu a luat de la el ceea ce i-a adus. Viu este Domnul că voi alerga şi voi lua ceva de la el.“ ²¹ Astfel, Ghehazi s-a dus după Naaman. Când l-a văzut Naaman alergând după el, a coborât din car pentru a-l întâmpina şi i-a zis:

– Totul este bine?

²² – Totul este bine. Stăpânul meu m-a trimis însă să-ţi spun: „Doi tineri dintre fiii profeţilor au venit chiar acum la mine din regiunea muntoasă a lui Efraim. Dă-mi, te rog, pentru ei un talant^[f] de argint şi două rânduri de haine.“

²³ Naaman i-a zis:

– Fă-mi, te rog, pe plac şi ia doi talanţi^[g].

Naaman a insistat şi i-a pus doi talanţi de argint în doi saci, împreună cu două rânduri de haine. I-a mai dat şi doi slujitori care să-l ajute cu povara. ²⁴ Când a ajuns la deal, Ghehazi le-a luat din mâinile lor şi le-a pus în casă. Apoi le-a dat drumul oamenilor, iar ei au plecat. ²⁵ După aceea s-a dus şi s-a înfăţişat înaintea stăpânului său, Elisei.

– De unde vii, Ghehazi? l-a întrebat Elisei.

– Slujitorul tău nu s-a dus nicăieri, a răspuns el.

²⁶ Dar Elisei i-a zis:

– Oare n-a fost duhul meu cu tine, când s-a coborât omul acela din car şi te-a întâmpinat? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, slujitori şi slujitoare? ²⁷ Lepra lui Naaman se va lipi de tine şi de urmaşii tăi pentru totdeauna!

Ghehazi a plecat dinaintea lui Elisei lepros, alb ca zăpada.