Campania lui Ioram împotriva moabiţilor

¹Ioram^[a], fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel, în Samaria, în al optsprezecelea an al domniei lui Iehoşafat, regele lui Iuda, şi a domnit timp de doisprezece ani. ² El a făcut ce este rău înaintea Domnului, totuşi nu cum făcuse tatăl său şi mama sa, căci a îndepărtat stâlpul sacru al lui Baal^[b], pe care-l făcuse tatăl său. ³ El însă a săvârşit păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască, şi nu s-a depărtat de ele.

⁴ Meşa, regele Moabului, era crescător de oi şi era nevoit să dea regelui lui Israel o sută de mii de miei şi o sută de mii de berbeci cu tot cu lâna lor. ⁵ Însă, după moartea lui Ahab, regele Moabului s-a răsculat împotriva regelui lui Israel. ⁶ Regele Ioram a ieşit atunci din Samaria şi a numărat întregul Israel. ⁷ Pe urmă a trimis un mesaj lui Iehoşafat, regele lui Iuda, zicând:

– Regele Moabului s-a răsculat împotriva mea. Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Moabului?

– Vin, a răspuns el. Eu şi cu tine vom fi una, poporul meu ca poporul tău şi caii mei ca ai tăi. ⁸ Pe ce drum vom merge? a întrebat el.

– Pe drumul prin pustia Edomului, a răspuns Ioram.

⁹ Regele Israelului, regele lui Iuda şi regele Edomului au plecat. Dar după ce au înaintat, ocolind timp de şapte zile, n-a mai fost apă pentru oştire şi animale. ¹⁰ Atunci regele Israelului a zis:

– Ah! Domnul i-a chemat pe aceşti trei regi ca să-i dea în mâinile Moabului?

¹¹ Dar Iehoşafat a zis:

– Nu este aici nici un profet al Domnului prin care să-L întrebăm pe Domnul?

Atunci unul dintre slujitorii regelui lui Israel a răspuns:

– Este aici Elisei, fiul lui Şafat, care obişnuia să toarne apă pe mâinile lui Ilie^[c].

¹² Iehoşafat a zis:

– Cuvântul Domnului este cu el!

Atunci regele lui Israel, Iehoşafat şi regele Edomului s-au dus la el. ¹³ Elisei i-a zis regelui lui Israel:

– Ce am eu de-a face cu tine? Du-te la profeţii tatălui tău şi la profeţii mamei tale!

– Nu! a răspuns regele Israelului, căci Domnul a chemat pe aceşti trei regi ca să-i dea în mâinile Moabului.

¹⁴ Elisei a zis:

– Viu este Domnul Oştirilor^[d], al Cărui slujitor sunt, că, dacă n-aş avea în vedere pe Iehoşafat, regele lui Iuda, pe tine nici nu te-aş băga în seamă şi nici nu m-aş uita la tine. ¹⁵ Acum aduceţi-mi un cântăreţ cu o harfă.

În timp ce cântăreţul cânta, mâna Domnului a coborât peste Elisei ¹⁶ şi el a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Faceţi în această vale groapă lângă groapă, ¹⁷ pentru că – aşa vorbeşte Domnul – deşi nu veţi vedea vânt sau ploaie, valea se va umple cu apă şi veţi bea atât voi, cât şi vitele şi animalele voastre. ¹⁸ Însă acesta este doar un lucru mărunt pentru Domnul, astfel că El va da şi pe Moab în mâinile voastre. ¹⁹ Voi veţi nimici toate cetăţile întărite şi toate cetăţile alese, veţi tăia fiecare copac bun, veţi astupa izvoarele de apă şi veţi strica cu pietre fiecare ogor bun.»“

²⁰ În dimineaţa următoare, în timp ce se aducea jertfa, a început să vină dintr-odată apă de pe drumul dinspre Edom, şi pământul s-a umplut de apă. ²¹ Atunci toţi moabiţii, când au auzit că regii vin să lupte împotriva lor, i-au chemat pe toţi aceia care erau în stare să poarte armele, tineri şi bătrâni, şi au stat la hotar. ²² Când s-au trezit dis-de-dimineaţă, soarele strălucea deasupra apelor şi moabiţii au văzut în faţa lor apele roşii ca sângele. ²³ „Acesta este sânge!“ au zis ei. „Regii s-au luptat între ei şi s-au omorât unii pe alţii! Acum, la pradă, Moab!“ ²⁴ Dar când au intrat în tabăra lui Israel, israeliţii s-au ridicat şi i-au bătut pe moabiţi până când aceştia au fugit dinaintea lor. Apoi au pătruns în ţară şi i-au ucis pe moabiţi. ²⁵ Le-au distrus cetăţile şi toţi bărbaţii au aruncat pietre în toate ogoarele, umplându-le astfel cu pietre. Au astupat toate izvoarele de apă şi au tăiat toţi copacii buni. Mai rămăseseră doar zidurile^[e] cetăţii Chir-Hareset, însă prăştiaşii au înconjurat-o şi au cucerit-o.

²⁶ Când regele Moabului a văzut că a fost învins în luptă, a luat cu el şapte sute de oameni care luptau cu sabia, cu gând să-şi croiască drum până la regele Edomului, dar n-au putut. ²⁷ Atunci a luat pe întâiul său născut, care urma să fie rege în locul lui şi l-a adus ca ardere de tot pe zidul cetăţii. O mare indignare l-a cuprins pe Israel.^[f] Drept urmare Israel s-a retras din Moab, întorcându-se acasă.